ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home Despre mine
Despre mine

Prezentare generală și circumstanțele care au generat site-ul.

E-mail Print PDF

 

photo820a

Eu fac parte din generația celor de peste 45 de ani, oameni pe care eu ii numesc ca făcând parte din generația multi-val, o generație care s-a născut în socialism (pentru că se discuta de comunism ca o perspectivă), unde de altfel a fost educată în cei “șapte ani de acasă”, a învățat în școli, licee și facultăți în aceeași societate socialistă, a trăit o Revoluție pe care a privit-o ca singura soluție și s-a bucurat de reușita de moment ca un copil care primește jucăria care și-o dorea de mult, a trăit după Revoluție într-un climat incert și crezând că poate avea un aport la construcția unei noi societăți în care să traiască și să își educe copilul după un model occidental pe care nu îl știa, dar și-l dorea pentru ca la acel moment părea singura alternativă pentru a trăii mai bine.

A fost o perioadă în care generația mea a început zi de zi sa se simtă trădată și să înțeleagă faptul ca nu valoarea va prima ci caracterul, și nu orice fel de caracter ci acela murdar și fără scrupule.

Mare parte dintre membri generației mele nu au putut să se alinieze la ceea ce se întâmplă și nu au înțeles că trebuie sa mergi la turci ca să faci bani și nu trebuie să construiești un sistem nou pentru ca el se va construi singur, sau sunt oameni care o vor face cu bună intenție în țara în care trăim sau trăiam.

Generația mea a renunțat în mare măsură la profesiile și specializările pe care le aveau, unele dintre ele nemaifiind conforme cu noua realitate economică, a început să se pregătească în noi domenii și a început să investească în chioșcuri și afaceri de tot felul cu banii putini pe care ii avea la dispoziție. A fost o perioadă sălbatică în care fonduri mari de bani au fost acumulate nu de ei, această generație de sacrificiu, ci de oameni ce nu aveau legătură nici cu afacerile și nici cu profesionalismul în vreun domeniu.

 

Pasiuni. Opinia mea asupra unor aspecte strategice.

E-mail Print PDF

M-am născut, am copilărit și am trăit prima parte a tinereții într-un cartier bucureștean unde, aidoma altor zone ale Bucureștiului, copilăria se lega de fotbal. Acest sport a fost de natură să ne creeze o parte a personalității, să ne de-a un nivel moral, ne-a oferit prieteni, și mai ales idea că viața este o competiție.

Fără discuție, fotbalul rămâne sportul meu preferat și îmi leg multe dintre amintirile copilăriei de acest sport. Am început fotbalul la Sportul Studențesc, unde am jucat în cea mai mare parte. A fost o experiență minunată, care a fost întreruptă de o accidentare destul de gravă, o ruptură de menisc și ligamente încrucișate, care a fost tratată atât de mine cât și de doctori, destul de superficial, iar revenirea mea în teren, prematură, a fost menită să compromită o potențială carieră sportivă.

Îmi aduc aminte, și întotdeauna când merg la biserică, aprind o lumânare în memoria primului meu antrenor de fotbal, care era un om deosebit. El anticipa în acea perioadă faptul ca va veni un timp în care fotbalul nu îl vor juca numai tinerii talentați ci mai ales tinerii dotați mental, iar talentele de maidan vor dispărea. A fost unul dintre putinii oameni pe care i-am respectat în sport. Acest antrenor și om de mare ținută morală, era adeptul școlii, ca principală prioritate și vedea sportul ca formator de caracter și extrem de benefic pentru sănătate. El spunea, printre altele, că “sportul trebuie să dea oamenilor curajul pentru a pune în evidentă cunoștințele acumulate în școală, sportul trebuie să creeze ideea de comunicare și de acceptare a înfrângerii și continuare a procesului cu și mai mare intensitate, în vederea obținerii victoriei.

Pe lângă fotbal, îmi place rugbi-ul, înotul, urmăresc cu plăcere canotajul, hocheiul, fotbalul american și în general sporturile dinamice, nefiind un pasionat al meciurilor de baseball, tir cu arcul sau altele de acest fel.

Din păcate, fotbalul este un sport care se joacă în continuare, în mare parte, cu o mentalitate învechită, la care se adaugă un pragmatism al vieții și o fugă după bani, de natură să eclipseze orice potențial rezultat favorabil.

Atât antrenorii, cit și jucătorii, trebuie să înțeleagă faptul că acest sport (fotbalul), a ajuns la situația în care componenta mentală a jucătorilor este determinantă, ei trebuie să citească și să înțeleagă programul complex pe care echipele de top europene și nu numai, îl practică. Tot mai mult se vorbește în sportul de performantă de concepte cum ar fi inteligența emoțională, psihologie și altele. În cadrul grupărilor de top au loc întâlniri periodice cu psihologi și profesioniști din alte domenii, ce dau forța procesului de formare a personalității jucătorilor în teren, ce la conferă jucătorilor posibilitatea de a se alinia unei anumite stări emoționale în diferite momente ale jocului și asa mai departe. Talentul nu mai este de mult un factor suficient, dar el este necesar.

 

Mesaj de încheiere și respect față de toți cititorii si colaboratorii site-ului.

E-mail Print PDF

Am convingerea și vreau să ies în întâmpinarea acestei tendințe de gândire, că vor fi colaboratori și prieteni care vor spune: "este ușor de spus anumite lucruri și de criticat din poziția ta, faptul că trăiești în Canada unde sistemul este cu mult mai sigur și stabil"

Prin ceea ce am scris în cadrul articolelor inserate în acest site, eu cred ca am dovedit că sistemul nu este nici sigur și nici stabil. Dacă vorbim de siguranță, ar trebui să o definim, iar aceasta are un înțeles complex și numai dacă parcurgem toate etapele înțelegerii ei putem afirma că o avem sau nu. Referitor la stabilitate, eu cred ca ea este din ce în ce mai fragilă și aici trebuie să includem stabilitatea socială, profesională, emoțională și să facem o analiză din toate unghiurile a acestui aspect.

Ceea ce am văzut și am trăit pe pielea mea, este faptul ca aceasta societate Nord Americană a creat ani de zile un sentiment puternic în rândul emigranților, un sentiment cu multe urmări la toate nivelele de percepție a societății, de către noi în contact cu ea. Este vorba de faptul că odată ajuns aici, emigrantul fără bani și împrumutat, a fost făcut să înțeleagă că este și el cineva și este înstărit (artificial), iar emigrantul care a venit cu o sumă de bani ce părea să ii asigure existenta și să gândească relaxat viitoarele etape, a fost făcut să înțeleagă faptul că nu este suficient de bogat ca să poată avea pretenții și deci trebuie să muncească sau să piardă totul în favoarea unui sistem pe care nu îl cunoaște. Pe cei săraci, societatea aceasta capitalistă ii face prin intermediul intervenției sistemului bancar, prin oferirea unor sume pe care nu le puteau accesa în România în interesul lor, să creadă că pot să își determine singuri nivelul de viață. În dorința lui umană de a o face, emigrantul, intră în plasa unui sistem de o perversitate greu de imaginat și începe a munci pentru a plăti niște datorii legate de acumulările făcute, fără a se fi gândit la sacrificiile care trebuiesc făcute pe toate planurile.

 



ORA EXACTA

Toamna - Tudor Ghe.

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.

Cum ar putea sa existe o lume fara Romania?




The New York Times din 4 Septembrie 2010 prezinta in pagina "International" un articol in care se arata ca autoritatile italiene urmeaza exemplu Sarkozy si evacueaza tiganii din orasele peninsulare.Dar ceea ce este cel mai rau este ca se titreaza cu litere mari - "Actiunea de Reducere a Emigrantilor Romani se Imprastie in Toata Europa".Am crezut ca vor sa limiteze emigrarea doctorilor,specialistilor,tehnicienilor si inginerilor romani,dar nu a fost vorba despre aceste categorii care au umplut golurile lasate de prostia occidentala.In articol  trateaza ceea ce inseamna acesti tigani pentru Europa si provenienta lor,adica sint considerati ca fiind in totalitate romani.Se ofera chiar si o fotografie si multe detalii la modul cum traiesc si cit de saraci sint ei.Ceea ce nu se vede si nu se titreaza in paginile ziarului este de ce acesti tigani care nu pot fi nici pe departe confundati cu poporul roman,au ales ca destinatii preferate pe francezi si pe italieni.Oare nu sint aceste doua tari de destinatie a tiganilor cele mai apropiate din punct de vedere al caracterului,de acesti tigani? Oare faptul ca ei se simt bine, fura,violeaza,maninca din gunoaie si nu muncesc, sint atribute ale vietii franceze si italiene cotidiene? De fapt am vazut ce fac italieni in Romania,cit de infractori sint,caracterul lor "constructiv" si la fel francezii cu tiganii lor care se pare ca sint mai multi decit albii in acest moment in Franta.Deci spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa iti spun cine esti,iar pentru zeci de ani prietenia franco-tiganeasca si italo-tiganeasca a dainuit in pace si prosperitate reciproca.