ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home ECONOMIC Soluții de perspectivă
solutii de perspectiva

Soluţii de perspectivă, particularităţi de abordare.

*** SOLUȚII POSIBILE PENTRU IEȘIREA DIN CRIZĂ ***

Mai întâi de toate trebuie să avem în vedere cât de nemulțumiți suntem de cei care conduc și la ce mod vedem în ei o eventuala evoluție sau o cădere iminentă pe toate planurile, o ieșire într-un timp rezonabil din această criză care zguduie din rădăcini un sistem capitalist putrezit, învechit dar care a produs atât de mulți oameni bogați, dar și o sărăcie de neimaginat și România nu face excepție, ci mai degrabă se îndreaptă într-o direcție dictată de minciună, atu-ul principal al societății capitaliste dezvoltate.


Ceea ce sesizez din toate articolele cu subiecte politice, economice și sociale din România, este un aspect ce nu trebuie neglijat și anume faptul că în proporție de 80% din deciziile luate de liderii diferitelor instituții și ai ministerelor de resort nu au nici o legătură cu regulile perverse capitaliste care guvernează un asemenea sistem.

Acești manageri din economia românească se pun în mare dificultate prin deciziile luate și sunt extrem de vulnerabili în cazul în care ar fi trași la răspundere de modul "capitalist " cum gestionează instituțiile pe care le conduc. Ei pot duce economia românească în pragul falimentului, însăși prin lipsa lor de cunoștințe legate de sistemul capitalist, ei pot pune o presiune pe bugetul public de la care cu siguranță se va plăti lipsa lor de responsabilitate și profesionalism în fața regulilor unui sistem pervers.


Pe 23 Octombrie, asa zis Ministrul Radu Berceanu îndemna oamenii la proteste de stradă pentru a obține finanțare în vederea efectuării lucrărilor pentru autostrăzi și șosele în România.
Un asemenea demers radio televizat ar fi adus în orice țară capitalistă dezvoltată la înlăturarea lui din funcție și încadrarea  lui în articole legate de codul penal. Dar el și-a permis ca și multi alții să își dorească a deveni capitalist prin metode ce nu au legătură cu acest sistem, chiar dacă uneori simte nevoia să spună direct ce gândește și parțial poate fi chiar o soluție, dar el a dovedit și multi alții o fac zilnic, faptul că nu are legătură cu sistemul capitalist și vor face gafe mari care vor costa țara și pe plătitorii de taxe, enorm în viitor. Exemplele pot continua cu lipsa lor de înțelegere legată de regulile sistemului capitalist.

Eu cred că fiecare dintre noi ar avea ceva de spus și ar putea veni cu soluții la o schimbare mai blindă sau mai dură, dar trebuie să afișăm un realism în analiza noastră și să înțelegem că schimbarea de sistem, care după mine este necesară, nu mai poate veni cu tancurile sovietice și nici prin aducerea de fanarioți pentru a conduce destinele tării.


Indiferent dacă poporul va opta pentru capitalism sau socialism, nici unul dintre sisteme nu va mai putea fi condus de oameni slab pregătiți intelectual și prost educați, iar în al doilea rând este important ca să se știe în slujba cui vor acționa acești oameni bine pregătiți și pentru cine lucrează doctrina lor, iar eu cred că cei mai în măsură să poată da o evoluție de perspectiva țării sunt cei ce îmbrățișează socialismul, dar fără discuție ca nu se pune problema unui socialism cu tentă capitalistă, deci un sistem practic inexistent, ca cel acceptat de PSD și valorificat în interesul grupului lor.


Trebuie să încercăm să facem noi ceva, să colaborăm, să ne mărim numărul și să începem a fi cunoscuți.

 

Eu defalc în două direcții importante un eventual plan de acțiune pentru ieșirea din criza în care România se adâncește și anume:

1.  Un plan care tine de noi și de acțiunile pe care le intreprindem fără să cerem guvernului nimic, un plan ale cărui coordonate nu costă nimic și care sunt perfect realizabile, un plan care construiește sau distruge ceea ce nu ne place fără a cheltui nici un ban.

2.  Un plan de boicotare a surselor de venituri care întrețin pe cei ce au creat situația dificilă în care se află România și crează premisele valorificării sărăciei și transformă o țară ca România într-un ținut al supușilor săraci. Acești îmbogățiți peste noapte pe criteriul caracterului murdar și nu al valorii, trebuie să nu mai aibă cum să se alimenteze și de aceste aspecte vom discuta în continuare.

Să începem cu primul punct și aș vrea să includ aici, asa cum am spus, elemente simple care au efecte majore și pe care le-am văzut lucrând sub teroare economică în occident, dar eu cred că ele pot lucra în favoarea noastră, a românilor, în condiții normale fără ca statul sa creeze sisteme de teroare economică pentru a ne forța să acționăm într-un fel sau altul.

Să începem prin ceea ce am respectat și ne dorim a continua să respectăm și anume relația dintre noi, relația care ne-a unit în momentele dificile și ne-a dat forța să facem glume pe seama unor situații dificile.


Eu aș începe prin atitudine. Hai să ne trezim dimineața și să ne gândim ca degrevarea de stresul cotidian și formarea unei societăți stă în mâna noastră, să ieșim din casă și să salutăm respectos vecinul, să ii dăm ocazia să înțeleagă faptul că îl respectăm și ne interesează opinia și problemele lui, să deschidem ușa unei doamne sau unei persoane în vârstă și să o invităm politicos, să cedăm prioritate persoanelor cu copii în brațe, gravidelor și bătrânilor, pe scaunele autobuzelor în care circulăm, să dăm mina unei persoane în vârstă și să o ajutăm la coborâre, să nu mai purtăm în mașina bita de baseball pentru incidente neplăcute cu participanții la trafic și să ne gândim la consecințe, să înțelegem pe ceilalți șoferi care fac greșeli și să înțelegem că unii oameni au probleme mai mari decât ale noastre, că sunt unii care au pierdut serviciul, au de plătit datorii la bancă și nu sunt solvabili din diferite motive (și aceștia nu sunt putini), au copii bolnavi, au părinții în spital și nu au bani de șpagă pentru doctori și multe altele care pot greva viața de calvar într-un sistem care ne-a dat atâtea variabile și am fost atât de avizi încât am dorit să le valorificăm pe toate și să devenim mai bogați în scurt timp împotriva firii și a stilului nostru de viață.


Să începem prin a da prioritate în trafic celor care se grăbesc, dacă o fac ca o obișnuință sau pentru că se cred mai deștepți ii veți vedea într-o situație dificilă cu una dintre instituțiile sinistre ale sistemului capitalist și anume companiile de asigurări, în timp cât mai scurt, ei vor disciplina chiar și pe cei disciplinați.
Să începem să salutăm colegii de lucru și să le oferim un zâmbet chiar dacă nu suntem într-o formă grozavă în acea zi, dar contează mult.
Să încercăm să vorbim respectuos la toate ghișeele unde avem de-a face cu oameni stresați sau dezinteresați, ii vom obliga la atitudine.
Americanii și canadienii au în trafic, pe străzile din orașe, un sistem de “oprire la patru stopuri ”(four stop sign), prin care sunt amplasate pe fiecare direcție de trafic câte un semn de stop, deci practic fiecare are stop la intersecție și fiecare trebuie să respecte la plecare, ordinea venirii la stop a celorlalți participanți la trafic, ei nu au nevoie de semafoare în multe intersecții folosindu-se de acest sistem al respectului față de ceilalți șoferi. Hai să încercăm și noi să ne comportăm la fel chiar și acum când nu avem acest sistem.
Să nu credeți că la ei nu sunt genul de “smecheri “ de duzină care se dau mari în situații de trafic, dar teroarea economică oferită de amenzile uriașe și mai ales de o creștere a asigurării peste puterile multora dintre ei, au dus la acest tip de “respect”.
Ar fi extrem de interesant dacă noi am putea-o face înainte ca aceste companii de asigurări să ne penalizeze.
Să încercăm să punem gunoiul la pubelele amenajate și să mergem pe principiul prin care curățenia se întreține, mai degrabă decât a se face.
Să încercăm să mergem la scoală la copiii noștri și să colaborăm cu profesorii.
Să încercăm ca măcar o dată pe lună să facem câteva ore de voluntariat într-un loc unde este nevoie de prezența și inteligența noastră, la un cămin de bătrâni, la o scoală, la un club sportiv, la o cantină a săracilor, la un cimitir și în multe alte locuri unde este nevoie de prezența noastră și unde nu există fonduri, dar unde ne-ar bucura să găsim un zâmbet și pe cineva să ne ajute dacă am inversa rolurile.
Să încercăm să înțelegem pe toți cei care vin în contact cu noi și sunt stresați, să le expunem interesul nostru față de problema lor și să ii ignoram dacă sunt obraznici fără a le da vreo replica.
Şi aș putea continua o zi și o noapte întreagă să scriu ce am putea face fără bani și care este la îndemâna noastră pentru a forța politicos pe cei din jurul nostru în a înțelege că suntem de partea lor dar mai ales ca este un comportament care aduce avantaje de ambele părți.
Hai să nu ne credem proști dacă nu sărim la bătaie sau nu înjurăm pe cei care ne înjura, ci doar mai educați decât ei și cu înțelegere față de tensiunea care ii macină și urmarea căreia iau decizii pripite.

Al doilea aspect este cu mult mai complex și ține atât de noi cât și de sistem și modul cum reacționează el la inițiativele noastre. Am spus-o de nenumărate ori ca acestă clasa de capitaliști parvenţi ai României au nevoie de un dus rece și tacit din partea populației.

  • Cine sunt cei patru care conduc și influențează destinele economice ale oricărui sistem capitalist, care pun conduceri și le dărâma după bunul lor plac, care ne manevrează în direcția dorită uneori dindu-ne seama prea târziu, care se erijează în surse majore de finanțare a nonvalorilor care ne conduc?

Le vom trata în continuare.

 

COMPANIILE DE ASIGURĂRI


Aceste instituții, mai ales cele private din cadrul sistemului capitalist, au rol de disciplinare și de crearea de venit ușor pentru stat, dar mai ales pentru cei care le conduc fără scrupule, venit care creste cu mult mai repede decât inflația sau indexarea salariilor celor ce muncesc.
Este o adevărată mafie, dar cred că mai degrabă ar trebui să îi numim un grup de tâlhari, care acționează în sens distructiv și care ar părea la o vedere sumară, că ar fi un rău necesar. Ei ne vor jupui de cite ori doresc și cu ce sume doresc, neinteresându-i dacă avem sau nu bani, dacă avem sau nu probleme și așa mai departe.
Aceste companii susțin cu sume enorme campaniile electorale și nu sunt prea mulți politicieni care au interesul să aibă o relație tensionată cu ele. Nu putem să circulăm fără a avea asigurare, nu putem să trăim fără o asigurare de viață sau de handicap și întreruperea temporară a muncii și asa mai departe.


Ceea ce însă putem face este să îi de-balansăm și anume să avem o rețea de informații proprie, fie prin anunțuri prin care grupul nostru să aducă la cunoștință populației, comparativ, unde sunt cele mai mici rate ale asigurărilor și în grupuri masive să ne mutăm la diferite companii fără să solicităm un angajament de lungă durată și să avem opțiunea de a ne retrage în orice moment și a ne muta la o alta companie. Mutările în grupuri masive crează un tangaj enorm și cu pierderi majore pentru aceste companii și le distruge o întreagă structură de brokeri și asa mai departe.


O sa spuneți că în felul acesta se vor pierde locuri de muncă dar nu este adevărat, pentru ca la compania la care se va duce acest grup masiv, se va angaja personal și vor exista locuri de muncă, iar companiile cu pierderi nu vor concedia pentru că va trebui să găsească soluții și vă asigur că, companiile mama străine vor ceda și vor da avantaje.
Noi trebuie să cerem ca aceste mari companii de asigurări, dacă vor să ne recâștige, pe lingă profitul care va trebui să fie rezonabil și pe care îl acceptăm pentru riscul luat, acestea să fie implicate în programe sociale, de genul plata pentru unele transporturi ale persoanelor în vârstă cu transportul în comun sau taxi, pe motive de sănătate, construirea de spații amenajate de joacă pentru copii, susținerea unor activități culturale și de informare, susținerea de manifestări sportive de genul Daciada, între școli sau cartiere și multe altele, pentru că într-adevăr sunt potențiale activități și le putem găsi în comun.
Vă garantez ca o vor face, cu diferite amplitudini dar vom rezolva ceva. Ceea ce este cel mai important este că le vom tăia succesiv cordonul ombilical politicienilor care sunt ancorați financiar la aceste companii și care își vad în pericol pozițiile odată cu îngustarea surselor de finanțare.

 

COMPANIILE PETROLIERE ȘI ENERGETICE

 

De obicei ele sunt private dar pot fi și sub controlul statului care face o concurență neloială de cele mai multe ori.
Aceste companii, pe lingă faptul că produc un nivel de poluare major, sunt greu de controlat și pulsează masiv bani în sfere de interes politic, ele produc corupția legalizată, se creează modalități de șpagă oficiala de care beneficiază cei care conduc.

  • Ce dezavantaj este acesta?

Enorm, pentru că șpaga nu va fi eradicată, ci schimbată sursa ai căile de a fi primită, dar mai ales direcționarea ei către mai puțini oameni, un cerc restrâns unde informația este extrem de etanșă.

Politicienii vor da legi prin care să pedepsească pe cei care iau șpagă mică și chiar atenții, pentru că este împotriva legilor, vor încerca să fie intransigenți pentru că sursele lor sunt unele care nu mai au legătură cu o aprobare de cumpărare a unui produs sau o aprobare de construcție și așa mai departe cum se obișnuia în trecut. Sursele lor sunt unele puternice care își permit să piardă pentru a le fi susținute interesele.


Ce se poate face în acest caz, este la fel, o dezechilibrare a vânzărilor lor. Am văzut efectul în Canada dar și în USA. Consumatorii au creat o organizație și s-au anunțat prin reclamă la radio, asupra planului ca începând de mâine, pentru câteva zile, toată lumea să cumpere benzina numai de la o anumită companie petrolieră și să ceara de la patron avantaje dacă dorește ca starea de lucruri sa continue,avantaje care se materializează într-un discount pentru o anumită cantitate de benzină cumpărată sau obținere de puncte care poate oferi cumpărătorului posibilitatea de a servi o masa la un restaurant cu soția și așa mai departe.
Cu siguranță nu se va putea acționa în totalitate, pentru că și aici, în SUA și Canada, nu s-au raliat toți la aceste măsuri însă au fost grupuri mari care au creat impresia că pot să vină și alții alături de ei. Eu am văzut efectele pozitive la nivel social ,dar este adevărat că aceste grupuri masive aveau un lider și se vedea o minimă organizare.
Acestor companii nu le convine să piardă echilibrul nici pentru o zi, pentru că au o întreagă rețea care trăiește după urma unei ritmicități în alimentarea cu benzină și produse auxiliare. Am văzut aici cum reacția a fost imediată și una dintre cele mai mari companii a creat parțial fondul necesar unei arene de hochei pentru tineretul din oraș, deci se poate face.
Este nevoie de o organizare, dar nu de amploare și nu cu structuri greoaie, necesită doar o unitate puternică și un refuz tacit și de neatacat.

 

BĂNCILE

 

Din cite știu, în afara de CEC, România nu mai are nici o bancă, toate băncile care activează în România sunt subsidiare ale marilor bănci europene sau internaționale, care au pierdut enorm în plan global și își mențin cu greu echilibrul, dar în același timp vor încerca să refacă situația prin înrobirea celor care apelează la ei și după cum vedeți sunt în jur de un milion de oameni care au împrumutat și sunt în dificultate de plată datorită manevrelor făcute de aceste instituții în combinație cu BNR.
Băncile au găsit un teren fertil în România și o populație care și-a dorit sa aibă rapid ceea ce nu a avut în ani de zile, o populație care nu a trecut peste ciclicitatea unor crize capitaliste mai mult sau mai puțin controlate, o populație pentru care recesiunea sau inflația nu au fost cuvinte comune, o populație care află de inflație dar nu i se spune că existența acestui sistem bancar pervers este legat de devansarea acestei inflații de către dobândă, că inflația poate fi de mai multe feluri și incidenta asupra omului de rând poate veni la modul negativ peste noapte.

Aceste instituții bancare au împrumutat omul de rând și o populație avidă de acumulări rapide, au creat o valoare artificială în acumulările lui, l-au înrobit, dar au știut că în România nu exista o lege a falimentului personal și românul nu are prea multe portițe de ieșire.

Aceasta lege a falimentului personal nu este promulgată și nu va fi cu siguranță, încă cel puțin un an de zile, de către Parlamentul rușinii, care nu are glas în a  le spune acestor instituții bancare ale terorii, faptul că nu putem fi europeni cu legi pe care nu le mai are nici una din țările din acesta "uniune" a hoției.

  • Cum se poate ca aceste instituții să influențeze în asa hal legislația României și să plătească mizerabilii din Parlamentul rușinii, astfel încât noi să fim singura țară care până la data alegerilor Prezidențiale din Noiembrie 2009 să nu avem o lege a falimentului personal?

  • Cum se poate să nu se aibă în vedere aceasta lege atâta timp cât au fost create structuri capitaliste în economie și din care a rezultat nesiguranța unui loc de muncă și imposibilitatea întreținerii familiei?

Este o rușine numai să ne gândim că acești tâlhari există în România, nemaivorbind de acceptarea lor și colaborarea cu ei.

Boicotarea acestor instituții furnizoare de capital câștigat ușor este complexă dar se poate face.
Ele angajează puțini oameni, comparativ cu marile firme producătoare de bunuri sau alte companii.

Ceea ce se poate face este a boicota fee-urile sau taxele pe care ele le percep la constituirea unui cont, mutarea conturilor în grup la o altă bancă pentru un avantaj sau obținerea unor linii de credit sau a unor credit carduri cu regim preferențial la alte bănci, avantaje pe care aceste bănci le pot da și la fel, fără opțiunea de a plăti taxe de mutare în cazul când nu ești mulțumit.


La fel și micile afaceri (small businesses) si ele se pot face parte la acest grup care nu are nevoie de un sindicat înțesat de fomiști cu salarii mari și făcând parte din Consiliile de Administrație ale diferitelor firme, luptând și manipulând masele în interesul lor fără nici un avantaj pentru cei pe care îi reprezintă, ba chiar constituindu-se într-un real obstacol, dar despre aceste sindicate și statutul lor pervers vom vorbi într-un alt articol.

Acestor instituții bancare trebuie să li se ceară o participare la viața socială romanească și nu la mititei și grătare asa cum o fac de obicei, ci la formarea unor cursuri de limbi străine pentru tineret, chiar și televizate așa cum aveam pe timpul lui Ceaușescu pentru fiecare materie de liceu în general, construirea sau dotarea cu aparatura a unor spații din grădinițe, un cabinet ambulatoriu unde bătrâni să primească sfaturi legate de diverse afecțiuni câteva ore pe săptămână și multe altele.

Pe de altă parte ar trebui pusă mai multă presiune pe guvern și adoptat ideea engleza în privința tratamentului băncilor. Nimeni nu ar putea să spună că apelăm la un regim discriminatoriu având în vedere atitudinea de acum câteva zile a Ministrului de Finanțe englez.

  • În ce constă această inițiativă?

În primul rând ea urmărește ca subsidiarele băncilor mari europene și din alte state care acționează pe teritoriul Angliei, să reducă drastic bonusurile, compensațiile și alte câteva tipuri de cheltuieli care în final se reflectă în venituri personale ale angajaților din  eșalonul superior al băncilor subsidiare și ale băncilor mama în cele mai multe cazuri.

Ministrul de Finanțe englez a acceptat ideea ca în locul acestor subsidiare britanice care sunt ancorate la marile instituții bancare transcontinentale, sa vină în Anglia băncile respective reprezentate de filiale ale acestora.
În acest fel fostele subsidiare ar putea trece în poziție mai apropiată față de Banca Angliei și s-ar crea o concurență între marile bănci și Banca Angliei ,care va coordonata politica monetara a Angliei.
Ministrul de finanțe a anunțat că în cazul în care politica bonusurilor și compensațiilor se va perpetua și nu se va intreprinde măsuri drastice de reducere a acestor tipuri de venituri, acele bănci nu vor mai avea nici un fel de susținere din partea Băncii Angliei.
Un astfel de mecanism ar trebui să se implementeze și în România pentru a se elimina discrepanțele create artificial și concurența neloială promovată de marile bănci mondiale care pun în linia întâi băncile autohtone.

Ceea ce este important și este în vederile atât ale Secretarului Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, cât și ale lui Ben Berneke, Seful Rezervelor Federale, este TIMPUL.
Acest factor joacă acum cel mai important rol și spun acest lucru, pentru că este greu, în cadrul unei economii globalizare cum este și cea a SUA, să alegi optim, sincronizat, momentul în care să iei anumite decizii care să sprijine ieșirea din criză.
Este nevoie de un plan concertat și de cele mai multe ori există suspiciuni că celelalte parți implicate (tarile dezvoltate afectate) în planuri de refacere, ar adopta aceleași măsuri dure.
Șefii finanțelor americane nu știu încă, care este momentul optim de oprire a curgerii capitalului dinspre plătitorii de taxe către instituțiile financiare și companiile mari ,care sunt în imposibilitate de a continua activitatea.

Oprirea sponsorizării acestor instituții prea devreme poate duce la o nouă recesiune de proporții mai mari și cu un grad de control din partea statului din ce în ce mai mic.
Aceasta se întâmplă din cauza complexității economiei lor și a legăturilor cu tot ce mișcă în lumea finanțelor mondiale.
Ceea ce trebuie să se înțeleagă este faptul că o îmbunatățire pe piața financiară a fost și este necesară pentru susținerea programelor guvernamentale vaste și variate, iar o retragere prematură din această cursă a guvernului ar aduce un dezastru economic.
România nu are încă un model de acțiune și nici nu se gândește la un sprijin major și o implicare majoră a guvernului în economie, dar în același timp trebuie să se suprapună acțiunile pe care Banca Națională a României le ia, cu cele ale statelor puternice și mai ales cu cele ale statelor care au interes în economia românească.
De aceea, am spus și spun că sectorul de stat nu trebuie privit ca o cenușăreasă, ci mai degrabă regularizat și responsabilizat prin oferirea unui cadru legal și o flexibilitate în acțiune. Oamenilor de decizie din guvern trebuie să li se ceară responsabilitate și rezultate pentru ieșirea țării din impas.



MEDIA

 

Este cea mai vinovată instituție, pentru situația dificilă în care se afla o mare parte a românilor, este instituția care este total coruptă și care face jocul marilor magnați și are rol de schimbarea direcției de acțiune atât în plan social, politic cit și economic, are o putere reală, prin care dezinformează și crează dezechilibre majore, care se simt la nivelul omului de rând din ce în ce mai tare.


Media deturnează atenția de la problemele importante și nu dă nici o relație omului de rând, cum ar putea să acționeze într-o situație sau alta, crează și dărâmă sfere de influență, schimbă ierarhii politice și de cele mai multe ori nu are nevoie de profesioniști pentru a ne informa că Irinel Columbeanu a sărutat la sub brat o anumită doamnă sau alte idioțenii care țin în priză o masă largă de oameni.

  • A cui este MEDIA și cui ii este aservită?

Răspunsul este : celor care au adus țara în acest stadiu, care au schimbat identitatea unui popor și i-a înfricoșat prin zvonuri și nepăsare.
Acești magnați plătesc, dar chiar dacă nu o fac, pun la dispoziție fonduri masive pentru cei care le apară interesele.

  • Cum pot fi boicotate trusturile MEDIA?

La fel de simplu și anume trebuie să ne propunem ca citirea ziarelor și revistelor să se facă pe Internet sau să nu le mai citim o perioadă și să ne dedicăm timpul afectat informării, citirii unor materiale interesante sau a unor cărți de diferite gusturi și orientări.
Oricum informațiile date de aceste ziare și reviste sunt mult prea subțiri și făcute de niște derbedei care prin sărăcia informațiilor au dus la un mod de acțiune greșit și o mentalitate cu privire la acest capitalism, deplasată cu mult de la realitate.

Dacă vom acționa în acest mod sunt sigur că rezultatele nu vor întârzia să apară. Ei nu sunt dispuși să piardă iar în situația actuală, o perioadă de pierderi, poate fi una decisivă.
Citeam într-unul din numerele de la începutul lunii Octombrie a acestui an al ziarului Adevărul, un titlu ce pune mari semne de întrebare asupra profesionalismului ziariștilor de la acest cotidian și mai mult, asupra întregii grupări profesionale naționale. Acest titlu era: "Vreți comunism? Mergeți în Cuba!". I-aș întreba pe acești infantili în ale jurnalisticii: "Dar dacă vrem capitalism, unde ar trebuii sa mergem și care ar fi avantajul?".
Nu cred ca ar ști sa îmi răspundă, dar și-au îndeplinit obligația de a umple câteva rânduri de ziar și a-și lua câțiva lei pe un articol care îi declasează din start.

Legat de TV, cred că putem să renunțăm la unele canale sau să renunțăm la contractul cu unele firme și să luam pachete promoționale de la altele, sau și mai simplu să reziliem contractul cu furnizori de programe TV pentru o perioadă iar ei să raporteze o audiență extrem de redusă, lucru care ar încurca mult socotelile lor și ar face inutile anumite programe și mai ales cele de dezinformare, deturnare de opinie și alte manevre obscure pe care ei le fac.

Acestora ar trebui să li se ceară să se mulțumească cu un profit mai mic și să se implice în programe de natură să îmbunătățească viata unor categorii defavorizate social, să creeze un tip de Palatul Pionierilor care să fie finanțat pentru a stimula inițiativa tinerilor și a le oferi un cadru de a-și afirma veleitățile.
Sumele nu ar fi mari pentru companiile de televiziune și se poate face, iar ei trebuie să înțeleagă că în orice moment afacerea lor este în pericol dacă abuzează și nu înțeleg că fac parte din societatea românească.
Aceste companii nu vor pleca din România pentru că în țările de origine sunt niște găini plouate și nu mai pot crea jocul, pentru că acolo jocul este făcut de alții iar ei sunt obișnuiți cu influenta și câștigul ușor.

 

Sunt doar câteva modalități de a reduce alimentarea ilegală a celor care conduc și sunt metode care aici au mers, unele din ele, altele le-am gândit eu cu referire la ceea ce se întâmplă în țară.


Sigur că sunt de luat în seamă surse ca drogurile, țigările, prostituția și altele, dar astea țin de un grup restrâns care trebuie să reducă consumul lor sau să renunțe total la aceste obiceiuri și să înțeleagă faptul că acestea sunt surse de profit major pentru cei care îi înrobesc, care conduc mașini luxoase, au case elegante, frecventează restaurante la care oamenii de rând nu visează și au acces la multe dintre "binefacerile" vieții occidentale.


Cu siguranță, soluțiile nu sunt și nu trebuie să fie numai cele de boicotare și dezechilibrare ale unor surse principale de alimentare a celor care conduc iresponsabil țara.
Noi trebuie să găsim soluții constructive, pe care să le propunem forurilor interesate și guvernului în cadrul unui plan și acestea aș vrea să vina de la noi toți, cei care suntem afară și vedem unele sisteme funcționale pe anumite coordonate ale economiei capitaliste, dar și cei din țară, care cunosc mai bine sistemul de acolo, se confruntă cu el zi de zi și pot evidenția nemulțumirile și modalitățile de rezolvare a lor.


Canada este o țară socialistă și de aceea eu cred că ea deține unele pârghii de dezvoltare economică  ce ar putea fi adaptate la economia românească.

Dacă vorbim de industrie, ea este ancorată în cea mai mare parte a ei la economia americană. Aici în Canada s-a creat un potențial limitat tehnologic, dar care satisface în parte necesitățile canadienilor. Canada nu produce nici un automobil de construcție proprie integrală, așa cum face România.
Canada nu produce nici un tractor în aceleași condiții enumerate mai sus, și lista poate continua. Dar în același timp Canada produce o largă diversitate de piese și sub-ansamble pentru diferite instalații, mașini, utilaje, etc. În Canada se asamblează un număr de mașini americane cunoscute.
Sunt fabrici uriașe și aici ma refer la companii cu peste 5000 de angajați care produc de ani de zile aceleași repere. Acest lucru eu l-as vedea ca o soluție pentru România și anume, în loc să încerce sa producă numai de dragul de a produce și în final să fie declasată de companiile occidentale și întrebată "Ce știi să faci cel mai bine?", România ar trebui să solicite tehnologie și să lucreze sub licența contractată pe durată lungă pentru anumite produse strategice pe diferite ramuri. Având o licență pentru, ca să dăm câteva exemple, pompe de apă, pivoți, capete de bară și multe altele, economia României ar putea beneficia de o structură modernă de producție, de ultimă tehnologie în domeniu și ar avea asigurată producția pe ani de zile pentru câteva firme care participă la acest circuit.
În felul acesta am deveni strategici și am putea să dezvoltăm un sistem intern de producție specializat și cu oameni care au utilitatea a ceea ce au învățat.
Mai sunt multe de discutat și le va veni rândul la fiecare și sunt sigur că și dumneavoastră veți găsi căi și veți dori să aduceți în atenția cititorilor o serie de mecanisme și planuri de dezvoltare economică.

Mi-ar place ca să putem constitui un grup mare de colaboratori și chiar dacă eu deocamdată trăiesc aici în Canada, as încerca să particip sub toate formele la reușita celor de acolo pentru că reușita celor din țară este și reușita noastră, a celor de afară.
Cei din țară ne dau imaginea și noi trebuie să colaborăm cu ei să le oferim datele prin care să acționeze pentru a creea la rândul lor imagine pentru ei, pentru copii lor și pentru noi în final, cei care suntem departe de țară, dar care încă mai suntem români și care putem oricând să venim înapoi.
Cei din țară trebuie să înțeleagă faptul că a trăi într-un sistem pe care nu îl cunoști și la care nu vei avea niciodată acces peste un anumit nivel, nu este simplu și asta se întâmplă cu noi, cei de afară.

 

M-aș bucura să putem colabora și cei din țară să ne dea o imagine reală și complexă, prin oameni inteligenți, a ceea ce se întâmplă in zonele ascunse ale societății românești.
Aștept de la voi opinii și vă asigur ca le voi publica pe site-ul meu.
Încă o dată spun că sunt convins că putem face ceva, dar în orice este un început, un început dificil și care trebuie să se bazeze pe ceva ce nouă ni s-a distrus cu ani în urmă și anume unitatea și încrederea.
Le putem recâștiga, am pierdut cu toții mult și încă mai pierdem, iar dacă nu vom încerca, nu avem decât să pasăm pierderea și imaginea că nu putem mai mult, copiilor noștri, care nu ne vor înțelege dar ce va fi mai râu, că nici noi nu ii vom înțelege pe ei, pentru că ei vor fi formați de o societate perversă care nu ne place dar o acceptam tacit.

Cu mulțumiri,

Adrian Coșereanu

 

 



ORA EXACTA

Cum ar putea sa existe o lume fara Romania?



The New York Times din 4 Septembrie 2010 prezinta in pagina "International" un articol in care se arata ca autoritatile italiene urmeaza exemplu Sarkozy si evacueaza tiganii din orasele peninsulare.Dar ceea ce este cel mai rau este ca se titreaza cu litere mari - "Actiunea de Reducere a Emigrantilor Romani se Imprastie in Toata Europa".Am crezut ca vor sa limiteze emigrarea doctorilor,specialistilor,tehnicienilor si inginerilor romani,dar nu a fost vorba despre aceste categorii care au umplut golurile lasate de prostia occidentala.In articol  trateaza ceea ce inseamna acesti tigani pentru Europa si provenienta lor,adica sint considerati ca fiind in totalitate romani.Se ofera chiar si o fotografie si multe detalii la modul cum traiesc si cit de saraci sint ei.Ceea ce nu se vede si nu se titreaza in paginile ziarului este de ce acesti tigani care nu pot fi nici pe departe confundati cu poporul roman,au ales ca destinatii preferate pe francezi si pe italieni.Oare nu sint aceste doua tari de destinatie a tiganilor cele mai apropiate din punct de vedere al caracterului,de acesti tigani? Oare faptul ca ei se simt bine, fura,violeaza,maninca din gunoaie si nu muncesc, sint atribute ale vietii franceze si italiene cotidiene? De fapt am vazut ce fac italieni in Romania,cit de infractori sint,caracterul lor "constructiv" si la fel francezii cu tiganii lor care se pare ca sint mai multi decit albii in acest moment in Franta.Deci spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa iti spun cine esti,iar pentru zeci de ani prietenia franco-tiganeasca si italo-tiganeasca a dainuit in pace si prosperitate reciproca.