ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home SERIALE de ADEVĂR Publicatii in seriale Evoluții și puncte de inflexiune în comerțul capitalist. ** Episodul 1 **

Evoluții și puncte de inflexiune în comerțul capitalist. ** Episodul 1 **


Pe glob insa se manifesta doua tendinte si uneori le putem gasii pe ambele, interpatrunse in cadrul aceluias sistem,si anume o cultura a perturilor ieftine la mai tot ceea ce cumpara consumatorii de pe acea piata,asa cum se intimpla in SUA,si o cultura a calitatii in detrimentul cantitatii cum se intimpla in unele state din vestul Europei si chiar din est,inca neatinse considerabil de cultura americana.

In Romania,datorita conditiilor economice si a unui interes crescut pentru "modernismul" generator de prosperitate pentru populatie,din ce in ce mai multi oameni se indreapta catre cultura americana a cumparaturilor ieftine,a discountului si a promovarii cantitatii in loc de calitate.

Ancorarea unei populatii la cultura fata de ieftin cu orice pret este o legatura extrem de periculoasa si vom vedea ce se intimpla in cea mai comerciala tara a lumii,unde gasim peste 60% din consumul mondial.

Pretul in SUA,este ultimul arbitru pentru cumparatori,cu cit mai mic cu atit mai bine.

Dorinta americanilor pentru produse ieftine se intinde mult in urma, in istoria lor,si vom vedea modificarile treptate si ceea ce au adus ele nou pe fiecare etapa.

Pretul mic este considerat de americani o victorie asupra ideii de tirguiala,departe de lupta pe care o reprezinta misterul vinzarilor cu amanuntul.Aceasta victorie pe care o dobindesc americani, prin tirguieli, isi doreste sa le creeze imaginea ca ei pot controla situatia,un sentiment iluzoriu in totalitate.

Ei sint constienti ca preturile mici si scaderile drastice de preturi la cele mai multe produse vor fi intotdeauna,dar acesta nu diminueaza cu nimic dorinta lor de a se inghesuii in diferite mall-uri pentru a obtine un pret bun chiar la un produs de care nu au nevoie.

Ei consuma benzina,merg zeci de kilometri,platesc parcari,pierd timp,pentru a economisii bani la cumpararea anumitor produse.

Pretul mic duce la cresterea productivitatii si a Produsului Intern Brut(GDP) al SUA.Produsele la preturi mici dau senzatia progresului tehnologic.

As dori ca,in cadrul acestor seriale,sa realizez o analiza a unei lumi a alegerii consumatorilor,o alegere dictata de un sistem care creaza DORINTA si o valorifica in cele mai mici amanunte.

Una dintre cele mai importante etape in evolutia relatiei comerciant -consumator,a fost construirea MAGAZINELOR DEPARTAMENTALE,magazine uriase pentru acea perioada,si in care se puteau distinge diferite departamente comerciale, unde se vindeau marfuri dintre cele mai variate.

Primul magazin cunoscut in acest sens a fost cel al lui Aristide Boucicaut in 1838,deschis in Paris si a purtat numele de Bon Marche,sub o forma mai restrinsa,dar care incepind din 1852 a fost extins sub forma primului adevarat magazin departamental,care punea la dispozitie o larga varietate de bunuri in cadrul departamentelor si sub acelasi acoperis.Toate bunurile aveau un pret fix si nu se punea problema tirguielii asupra nici unui produs.

Acest sistem de magazine insa,a adus in premiera o relatie noua cu consumatorul, si anume acesta putea sa returneze marfa in cazul in care nu era multumit si gindea o alta optiune,dupa o anumita perioada, si isi primea banii inapoi,in acelasi timp el o putea schimba sau solicita o alta marfa.La acea perioada Aristide a angajat un numar de 4.000 de vinzatori si avea o vinzare zilnica de peste 300.000$,o suma uriasa la acea vreme.

Dupa mai multe incercari in Europa,a venit timpul americanilor sa defineasca si sa stabileasca adevarata amploare a magazinelor departamentale.

In 1876, John Wanamaker a deschis primul magazin de acest fel,Oak Hall Clothing Bazaar in Philadelphia.El s-a extins cu repeziciune si a dat o nota aparte de agresivitate promotionala si un tip inedit de publicitate,cistigindu-si numele de “Printul Comertului” si ‘Parintele publicitatii si promovarii moderne in relatia comerciala”.

El a inclus in promovarea produselor din marele magazin,al carui patron era,baloane,postere gigant si chiar un gong la intrarea supermagazinului sau.El practic a deschis o noua era a consumului de masa,deschizind Grand Depot(marele deposit),cu geamuri uriase deschise spre cer,candelabre, si un spatiu imens pe un singur etaj,creind un sistem circular de dispunere a departamentelor comerciale in interior.In interiorul cercului care delimita magazinele,se afla la acea vreme,un cort urias in care se faceau prezentari de moda pentru doamne,iar supermagazinul lui avea la acea vreme 129 de case de marcaj pentru efectuarea platilor de catre cumparatori.

V-am oferit aceasta scurta introducere pentru a avea o imagine a trecutului si a perioadei in care aceste tipuri de magazine au devenit comune pentru societatea vestica, si mai ales pentru a intelege modificarile care vor urma, ca o stare de normalitate legata de tendinta de a impulsiona consumul si a oferi o dinamica societatii.

Ceea ce trebuie sa intelegem,ca fiind definitoriu pentru perioada de inceput a marelui comert este faptul ca producatorii,fabricile care furnizau marfa acestor magazine impuneau conditii de plata si ofereau un timp limitat pentru plata produselor,ele practic selectau comerciantii.

Deci la baza comertului si a comenzilor primite de aceste magazine la solicitarea lor,statea un complex puternic de productie care dicta regulile jocului.

Cu trecerea timpului si pina in zilele noastre vom vedea ca va scadea si chiar se va anula dominatia producatorilor pe piata de desfacere a marfurilor prin intermediul magazinelor, si va incepe preponderenta comertului in luarea deciziilor si conducerea autoritara de catre acesta a jocului producator - comerciant.

  • Ce a incercat comerciantul sa faca odata cu dezvoltarea marilor complexe comerciale?

El a incercat sa puna pretul inainte oricarui criteriu si sa multumeasca detinatorii de actiuni in cadrul acestor puternice centrale comerciale.

Pretul a devenit regele de drept in analiza alegerii produsului.

Infiintarea barei de cod imprimata pe fiecare produs si a caruciorului in care cumparatori depoziteaza marfurile ce urmeaza a fi cumparate,au facut trecerea de la o servire profesionala realizata de un vinzator,la un serviciu pe care cumparatorul il efectueaza singur in totalitate.In acest fel s-a redus substantial personalul si s-a creat o pleiada de persoane de contact in cadrul magazinelor,cu mult mai slab pregatite si cu responsabilitati limitate,dar si cu un salariu mult mai mic.

Permitindu-si o scadere de pret semnificativa,comercianti au creat pretul ca fiind criteriul de baza.A fost primul pas catre COMERTUL DISCOUNT,catre marile magazine cu profil de vinzare tip discount.

Acest tip de comert, a adus atit de multe schimbari in viata de zi cu zi a populatiei americane, si mai tirziu de pretutindeni,dar si mai mult, a oferit imaginea bunastarii pentru segmente de populatie care se vedeau in saracie pe generatii.

Acest tip de comert a redefinit din punct de vedere demografic America,a dus la colapsul commercial din interiorul oraselor si a creat structuri puternice comerciale la periferia oraselor.

In acest comtext,in distributia vinzarilor in ani ’60,s-a inregistrat o iesire din afaceri a mii de magazine specializate in vinzari de un anume fel sau cu o gama restrinsa de produse expuse spre vinzare.

Locatiile care pareau cele mai bune din punct de vedere al vadului comercial, au devenit goale si in final falimentate de marile magazine discount.

In anii ’70 idea de a desface marfuri in acest sistem de discount a cuprins fiecare segment comercial,fiecare produs, si a luat o amploare incredibila pe toate pietele.

La finalul anilor ’70 comertul discount a scos in afara pietei mai mult de 50% din totalul magazinelor specializate pe anumite segmente de consum.Milioane de locuri de munca au fost eliminate si trimise in afara tarilor unde aceste magazine discount actionau,in zone sarace,pentru a produce ieftin,lasind tarile de origine a ideii, intr-o situatie dificila atit economic cit si social.

Pretul produselor a inceput sa creeze stari psihice,el creindu-le bucurie,ingrijorindu-i sau dindu-le sentimentul de neincredere oamenilor.

Un renumit professor de psihologia comertului,Gerald Zoltman,de la Harvard Business School,spunea ca "pretul este doar un numar,dar nu este nimic mai subiectiv in comert si in viata in general, decit acest numar".

Importanta acestui numar o putem vedea din exemple la indemina noastra, a tuturor.Cine stie ca pozitia pretului raporata la meniul oferit de un ospatar al unui restaurant,are o influenta majora.Asezarea lui in stinga in cadrul meniului,inante ca noi sa citim ceea ce ne ofera la acel pret este determinanta in decizia pe care o luam.Daca pretul este asezat in dreapta, dupa ce eventual se face citirea ofertei,atunci pretul are importanta,dar putin diminuata si nu atit de agresiva asupra creierului nostru.Asezarea acestui pret functie de meniul oferit in pagina,ne poate da de cele mai multe ori un indiciu asupra calitatii mincarii si a servicului.

Unele preturi expuse pe produse,ne trimit un semnal cerebral prin care avem senzatia ca am face o afacere buna in cazul cumpararii acestui produs,in cazul altora ne da senzatia ca am fost incarcati prea mult la cumpararea acestui produs.

Realizind o analiza in adincime a creierului uman si modului cum functioneaza la luarea decizie de cumparare,neurologii,au ajuns la concluzia ca anticiparea unui bun pret,deci faptul ca am facut o afacere buna,activeaza unii centri nervosa legati de achizitionarea unui produs.

Manipularea pretului de catre vinzator ne poate crea un sentiment de confuzie si ne poate bloca partea de gindire si logica a creierului nostru,ne poate duce in sfera impulsiv - primara a lui,iar in urma analizei in acesta zona,sintem tentati sa luam o decizie gresita,pe criterii care nu sint in concordanta cu realitatea.

Putem exemplifica acest lucru prin tendinta noastra de a parcurge kilometrii si chiar zeci de kilometri pentru a cumpara marfuri uzuale si cu o pondere scazuta in economia casei,dar cu pret redus,cum ar fi un carton de bere,sau sa cumparam un rezervor de benzina mai ieftin.

Faptul ca sintem tentati in a cumpara lucruri inutile,pe care le avem in garderoba noastra sau in dulapurile din casa,are o explicatie stiintifica si ea este valorificata de aceste tipuri magazine prin agresivitatea prin care actioneaza asupra creierelor noastre.

Trecind in revista o alta modalitate de a face comert de masa,putem evidential structurile OUTLET(FACTORY OUTLET),care in America este cea mai mare destinatie turistica pentru cautatorii de chilipiruri.

Este segmentul commercial cu cea mai rapida dezvoltare in cadrul economiei americane, a vinzari produselor cu amanuntul.Acest tip de magazine uriase speculeaza idea pe care o are consumatorul conform careia marfurile vindute in astfel de magazine sint direct din fabrica iar pretul lor nu implica o miscare prin prea multe verigi comerciale.

Ambalajele extrem de sofisticate si bine gindite pentru a ataca zona dorintei,ascund de multe ori marfuri de calitate indoielnica,dar conform cercetatorilor,cind pe cutie pretul pare cel pe care il dorim sau l-am fi anticipat ca favorabil pentru bugetul nostru,marfa din interior conteaza cu mult mai putin si in cea mai mare parte alegerea este facuta.

In lumea preturilor ieftine,designul este determinant,este una dintre cele mai importante caracteristici care ataca dorinta de a cumpara a consumatorului.

Putem evidential aici IKEA,care a realizat modele cu design care nu a fost realizat numai PENTRU un pret redus dar si LA un pret redus.IKEA realizeaza mobilier pentru toate categoriile socio profesionale si expune design-ul pe care aceste categorii vor sa il vada.

Intrebarea care se impune, din analizele succinte facute, este : ne pot face aceste magazine DISCOUNT sau OUTLET sa devenim mai bogati si sa acumulam,realmente, lucrurile dorite de noi?

Discount-urile au mentinut INFLATIA la un punct de echilibru,nepermitind o cadere spectaculoasa a economiei.Dar crizele recesioniste in lumea vestica sint caracterizate surprinzator prin alt fenomen, si anume DEFLATIA,care se traduce printr-o scadere semnificativa a preturilor produselor functie de puterea de cumparare a maselor.

Dar contrar la ceea ce ne asteptam de la managementul capitalist,nu este vorba de o deflatie a marfurilor in prima faza ci de o deflatie a salariilor si veniturilor, care se reduc semnificativ,fie pentru cei care inca mai activeaza in cimpul muncii,fie pentru cei care au ramas fara loc de munca si evident primesc de la serviciile sociale un venit cu mult mai redus.Capitalsitii considera reducerea preturilor marfurilor ca o CONSECINTA a reducerii salariilor,dar ceea ce este fara discutie un aspect speculativ,este faptul ca noi nu am stiut si nu vom sti niciodata pretul real si nici diferentele dinante si dupa luarea deciziei,deci nu am cunoscut si nu cunoastem corelatia procentuala dintre pret si salarii,acest aspect raminind la discretia comerciantilor,in general a celor mari.

In ultima perioda,stagnarea cresterii ventiurilor si cresterea debitelor datorate de potentiali cumparatori datorate echizitionarii de diferite produse prin mijloace de plata electronice, au facut ca aceste magazine discount sa fie extreme de familiare.

Ceea ce este de retinut si ataca invizibil populatia tarilor capitalsite,este faptul ca aceste magazine discount nu sint corelate,din punct de vedere al consumurilor pe care populatia le face in cadrul lor, sub nici o forma cu cheltuielile legate de educatie,plata caselor,sanatate.Aceste cheltuieli sint definite ca esentiale,dar ele nu sint afectate pozitiv pentru omul de rind prin posibila implementare a magazinelor discount in aceste sectoare.Cumpararea unui produs extrem de ieftin in magazine ne face fericiti, dar el nu compenseaza pretul in crestere exponentiala, uneori, a efectuarii studiilor in cadrul unei universitati sau al cumpararii unei case.

Americani platesc cel mai putin penrtu mincare dintre toate tarile dezvoltate de pe glob.De aici se desprinde intrebarea legata de provenienta acestor produse alimentare in America.

Fermele de familie au incetat sa mai existe ca sursa a comertului alimentar in SUA,iar fermele actuale au ajuns adevarate complexe agro industriale unde se prepara mincarea procesata la preturi accesibile.Cit de sanatoasa este acesta mincare,vom vedea.

Analiza trebuie sa plece gindindu-ne ca fara China nu ar putea exista definitia de ieftin si nu ar putea exista structurile comerciale enumerate si succesul lor.

Benjamin Franklin spunea,legat de filozofia cumparatorilor,faptul ca”intelegind procesul prin care poti cheltuii mai putin decit produci,reprezinta o filozofei de evolutie in cadrul relatiei vinzator - cumparator, si nu in ultimul rind in cadrul general al societatii”.Dar cum se poate acest lucru intr-o lume a tentatiilor oferite agersiv si a educarii clientilor de catre magazine si nu de catre scoli.

Peste 85% dintre americani cumpara cel putin un produs pe saptamina de la magazinele discount.

Dea lungul timpului, s-a realizat imaginea consumatorului ca fiind regele si regina pietei de desfacere a produselor,dar in realitate lucrurile stau cu totul altfel.

In ciuda pretruilor tentante din magazinele discount,americanii sint de cele mai multe ori nemultumiti de preturi si considera ca preturile sint incarcate nejustificat.

Lisa Bolton,reputat profesor de Marketing,conclude ca masa mare de cumparatori americani nu stiu si nu vor sa inteleaga cum se formeaza acest pret, si ce sta in spatele lui.Acesti cumparatori leaga pretul numai de profit,de cele mai multe ori supraevaluind profitul realizat de comercianti.

Aceasta psihoza poate avea radacinile in faptul ca, ajustat cu indicele de inflatie,venitul mediu pe familie a scazut din anul 2000 pina in 2007 cu 1.175$/an.Corelind acesta pierdere la nivel de familie, cu o crestere de 4.655$/an a cheltuielilor bazale pe familie,avem o imagine a scaderii venitului pe ansamblu si a temerilor americanilor, legate de achizitii scumpe.

Intre timp,venim cu o alta cifra si anume,profiturile corporatiilor s-a dublat in decurs de 7 ani.In acest fel PIB-ul(GDP-ul American) a ajuns la cote astronomice in timp ce increderea consumatorilor in sistem a scazut masiv.

Dar sa vedem ce se intimpla in comert si in viata de zi cu zi a americanilor,in urma efectuarii unei analize comparate a preturilor pe o anumita perioada de timp, la cele mai importante produse pe care le consumam.

In 2007,comparativ cu inceputul anilor’70,americani au platit mai putin,pentru mincare cu 18%,pentru haine cu 32%,pentru aparatura electrocasnica 52%,iar pentru automobilul personal si intretinerea lui 24%.

Chiar marile magazine americane nu si-au permis sa mai tina preturile ridicate la produse ce se doreau a fi de calitate, si au scazut pina la limita sub care, si-ar fi subminat personalitatea si reputatia magazinului si a produsului.

Conceptul de globalizare si aplicarea lui,Internet-ul,televizorul si alte modalitati prin care am fost si sintem atacati cu informatii despre anumite produse,ne-au oferit o alta viziune asupra pretului si a sumei pe care trebuie sa o cheltuim pentru a achiztiona un produs.

Piata a fost la inceputurile ei, bazata pe un echilibru intre comparator si vinzator,echilibru care nu mai exista sub nici o forma in cadrul pietei actuale.O intreaga pleiada de scandaluri in cadrul corporatiilor americane,fraude majore de zeci de miliarde de dolari, ale unor mari rechini cum ar fi Bernard Madoff sau Stanford si multi altii,la fel ca si caderile financiare datorate fraudelor de la companii ca Enron sau Worldcom,au dus la o erodare masiva a increderii consumatorilor in bunele intentii ale celor ce le vind diferite produse,deci echilibrul s-a rupt,pentru ca el a fost gindit si s-a repercutat pina la nivel de comert cu amanuntul,acolo unde era consumatorul final si reactia lui la toate aceste aspecte.

In viziunea unor economisti americani,psihologia consumatorului in America este una "bipolara",aici intilnim cumparatori care isi permit sa plateasca citeva mii de dolari pentru o pereche de pantaloni de marca,iar altii numara fiecare cent din buzunar inante de a se decide sa cumpere ceva.Diferenta de pret perceputa pentru acelasi produs nu reflecta de cele mai multe ori calitataea acestuia.De cele mai multe ori pretul marit reflecta tehnica dupa care noi sintem indusi in eroare de mecansimele psihologice ale anumitor firme comerciale.

Unul dintre cei mai renumiti antropologi americani,Clifford Goertz,explica confuzia in deciziile pe care le luam,ca rezultat al unui complex de factori,si anume faptul ca informatia pe piata este saracacioasa(legata de produs),este ingrijoratoare,defectuos distribuita,comunicata prin mijloace ineficiente si foarte intens legata de valoare si din ce in ce mai putin legata de calitatea produselor,care este de cele mai multe ori ignorata constient.

La fel,nu se cunoasc de catre consumatori, potentialul pietei pentru multe produse,si chiar costul potential de productie in tara furnizoare.

In cadrul unei piete traditionale se manifesta legatura strinsa intre vinzator si comparator,ei au nevoie unul de celalalt,fiecare este membru al aceleasi comunitati.

In cadrul procesului de vinzare cumparare fiecare dintre ei exercita un ridicat nivel al controlului personal,fiecare dintre ei doreste sa realizeze un avantaj economic in cadrul acestui process,in final un process pozitiv pentru comunitatea in care traiesc.

Ceea ce trebuie sa intelegem in cadrul acestei legaturi indisolubile dintre comparator si vinzator, este ca incarcind cumparatorul cu un pret inexplicabil,il fortam pe acesta la rindul lui sa ofere servicii mai scumpe sau sa solicite un salariu mai mare pentru munca lui,si astfel se creaza un efect distructiv de domino.Vinzatori sint determinati sa isi pastreze clientii traditionali si sa creeze profit echilibrat,si acest aspect se intilneste la fiecare structura comerciala indiferent de amploarea ei.

Partea de profit luata in calcul de comerciantii romani,in mod eronat de cele mai multe ori,este de natura sa destabilizeze relatia comparator vinzator.Acesta din urma, nu urmareste echilibrul si incearca sa ridice pretul anumitor produse nejustificat de conjunctura de pe piata sau de imprejurarile economice.

Efectul de domino este devastator pentru economia romaneasca, iar acest aspect face usoara penetrarea in viitorul apropiat in cadrul comertului romanesc, a marilor magazine discount cu capital strain si a LANTURILOR DE MAGAZINE, care aduc dupa ele pierderi incomensurabile pentru economia romaneasca si fiecare membru al ei,pierderi ce nu vor putea fi surmontate curind.

Vor disparea locuri de munca,ne vor impune o cultura a ieftinului in defavoarea calitati,vor controla productia interna si o vor distruge ori de cite ori le va sta in calea intereselor lor,ne vor crea fara voia noastra structuri de consum nocive,vor declasa profesional oameni ce au cistigat o experienta intr-un anumit domeniu in urma a zeci de ani de studiu,vor crea structuri de transport proprii si vor jongla pretul dupa interesul lor in a stabiliza sau destabiliza economia nationala a Romaniei.

Pretul ieftin al produselor ne va costa identitatea noastra si nu in ultima instanta libertatea de exprimare si vor genera contradictii majore la nivel de familie.

Americani au o gindire comunitara,regionala,ei au tendinta de a cumpara local,pentru ca au incredere in oamenii pe care ii vad zilnic si mai ales pentru ca inteleg faptul ca,cumparind local vor imbogatii un om care va investii si va da de munca local, celor din comunitate.

Aici trebuie sa avem in vedere cumpararile de automobile personale americane,a caror calitate este cu mult sub cele japoneze dar americanii prefera sa cumpere aceste masini din productia proprie, intelegind ca banul va ramine in comunitatea lor si va fi rulat in favoarea lor, ceea ce de cele mai multe ori este o chestiune pur teoretica.

Cumparind din cadrul comunitatii lor,americanii se mindresc ca traiesc sentimentul de a fi o familie,cind il cumpara din alte surse din afara comunitatii ei au sentimentul de turisti.

Comertul cu amanuntul si magazinele discount, inseala de cele mai multe ori increderea clientilor traditionali.Ambi creaza structuri de calitate care inseala clientul si valorifica tendinta lui de a privi spre pret si mai putin spre calitate.Acestia duc calitatea la cel mai scazut nivel si manipuleaza clienti prin pirghii mentale bine studiate in timp.

De cele mai multe ori clienti nu realizeaza pierderile enorme la care sint supusi prin scadere de calitate sau prin reducerea cantitatii.Am urmarit atent ceea ce se intimpla in Canada dar si in SUA, si anume,am urmarit citeva produse bazale expuse pe rafturile marilor magazine chiar si cele discount.Referitor la piine,un aliment consumat zilnic si chiar de mai multe ori pe zi,aceste magazine vind cu un pret mai redus,iar daca numaram feliile de piine din interiorul pachetului constatam o scadere considerabila a acestuia si chiar a dimensiunilor acestor felii.Daca vorbim,spre exemplu, de maioneza,atunci vom vedea ca acesti comercianti folosesc acelasi borcan ca ambalaj .aceasi marime,dar in interior cantitatea este cu mult mai mica,dar si pretul este cu foarte putin mai mic,fara a reflecta insa diferenta,dar pe ambalaj este inscrisa o cantitate mai mica intr-un colt al etichetei si cu numere mici de abia vizibile pentru marea majoritate a clientilor.

Seria inselatoriilor din comertul capitalist cu amanuntul si in toate structurile lui, poate continua,doar modalitatile de a face posibil acest lucru fiind diferite.

Frank W.Woolworth spunea referitor la potentiala natiune a discontului care se forma in America,faptul ca “este necesara mina de lucru ieftina pentru a putea avea produse ieftine,iar daca un vinzator doreste sa plece de la un astfel de loc de munca,atunci lasa-l sa o faca”.

Dorinta de a platii ieftin,si tendinta de a realiza o afacere din orice relatie,s-a inradacinat in America de la inceputurile conturarii actualului teritoriu.

Nu putem sa trecem cu vederea faptul ca Manhattan-ul a fost cumparat cu o cantitate de bijuterii derizorie,raportata la importanta acestui teritoriu.Louisiana a fost cumparata cu 3 centi pe acru de pamint.

Cu toate acestea, in prima faza a stabilirii structurilor economice pe actualul teritoriu American,preturile au fost foarte scumpe la toate produsele.

Pina la Revolutia Industriala,munca grea a fost larg intilnita in realizarea celor mai vaste game de produse de consum.Lucrurile scumpe, au facut in timp o diferenta enorma intre clasele sociale,si s-a manifestat o inechitate marcanta in distributia bogatiei.

Schimbarea de mentalitate si de eficienta economica,dar mai ales de optiuni, legate de management,a survenit odata cu productia de armament in SUA,atunci s-a creat o noua conceptie,definitorie pentru zeci de ani in economia SUA.

S-a trecut de la meseriasi care realizau produsele scumpe, dar faceau arta din productia lor,la productia de masa,cu muncitori semipregatiti sau fara nici o pregatire.

Am spus de nenumarate ori ca acest tip de management si concentrarea lui pe ridicarea eficientei prin cresterea nivelului tehnologic si dezinteresul fata de lucrator a fost si inca este frontispiciul productiei si comertului in sistemul capitalist american.Nu cred ca intr-o alta tara se poate mentine un echilibru intre pret si accesul cit mai larg al populatiei la bunurile de pe piata,asa cum se face in SUA,si toate astea prin cele mai evoluate metode de exploatare a omului.

Ei nu au respectat niciodata muncitorul,care a fost si este un numar, si atit.Dar au facut ca el sa se simta bine pentru ca este angajat in orice conditii,indiferent daca stie sau nu limba,daca are sau nu pregatire si multe altele,oferindu-i un loc de munca si un salariu cit mai mic,care sa reflecte pozitiv in pretul de pe piata.Capitalsiti americani au gasit prin exploatarea barbara a muncitorilor,principalele cai de a reduce unele coordonate ale pretului si in acest context,facindu-i pe muncitori fericiti,si fara sa realizeze efortul distrugator pe care il fac pentru a baga in buzunarul unor capitalsiti din ce in ce mai avari,banii pe care acestia ii evaluase ca fiind un cistig meritat.

Industria care a schimbat mentalitatea si modul de gindire al managementului American,a fost,asa cum am amintit, industria de armament,muncitorii lucrind in grupuri,ei fiind slab pregatiti profesional,cu cerinte de consum personal reduse, si creind prin volumul productiei o incredere suplimentara a populatiei,care a vazut in aceasta un interes deosebit in apararea tarii in fata agresiuni engleze.

Deci este etapa in care s-a transformat meseria intr-o bine orchestrata rutina.Eficienta a fost peste asteptari, chiar pentru capitalsitii care investisera in procesul tehnologic si in management.

A inceput o productie de masa in care piesele pentru pistoale se realizau interschimbabile si aceasta a devenit o caracteristica a pretului ieftin din acea perioada.

O alta piatra de hotar a schimbarii de mentalitate si a exploatarii fara margini a muncitorului,a fost productia de bumbac si evident a pantalonilor tip jeans(blue jeans).Productia s-a bazat pe munca ieftina a negrilor si pe productiile uriase de bumbac din sud.

In 1774 a luat o amploare fara precedent,fabricarea de pantaloni din bumbac si a exportului acestui produs primar catre Europa si chiar Rusia.

Daca in 1774 exportul de bumbac era de 150.000$ pe an.Cu zece ani mai tirziu,exportul spre toate colturile lumii,al SUA,totaliza peste 8 milioane de dolari,o suma imensa pentru acea perioada.

La mijlocul secolului al XIX lea, exportul de bumbac al SUA reprezenta peste 50% din totalul exportului american.Revolutia Industriala a adus schimbari masive,mai ales prin intermediul masinii cu aburi,care a crescut randamentul semnificativ in partea de prelucrare a bumbacului.

Dar o problemea ce nu se incerca a fi rezolvata a fost munca pentru culegerea produsului primar-bumbacul,unde inca mai era mina de munca ieftina si unde negrii de pe plantatii erau munciti pina la exterminare fizica,recoltarea bumbacului raminind manuala,cu o forta de munca ieftina,ceea ce a dus la o crestere de proportii a comertului cu sclavi.

La inceputul secolului al XVIII lea,60% din bumbacul mondial era cultivat in SUA,iar in recoltarea si procesul de prelucrarea lui erau angrenati peste ¾ din totalul de sclavi de pe glob.

In foarte scurt timp dupa ce acesti sclavi au fost eliberati,in urma incetarii Razboiului Civil din SUA,productia de masa a devenit deficitara,a scazut semnificativ,iar in plan mondial a crescut pretul produselor din bumbac.Dar chiar si in aceasta conjunctura,productia ieftina si exploatarea de tip sclavagist a fortei de munca, au ramas dezideratele principale ale economiei americane.

Au trebuit sa treaca peste 50 de ani pentru ca sistemele tehnologice generatoare ale productie de masa, dezvoltate de  productia de armament si bumbac, sa fie implementate in mare parte a teritoriului american.

Mary Smith de la MTI(Masschusetts Institut of Technology),remarca faptul ca "nu se poate vorbi de o Revolutie Industriala", pentru ca ea nu s-a intimplat peste noapte,si a fost nevoie de peste 40 de ani ,incepind din 1812, pentru ca productia de masa sa fie generalizata in marea majoritate a proceselor tehnologice.

In 1852,productia de masa reprezenta peste 50% din productia nationala,ea ducind la modificari semnificative ale preturilor si la un declin major al meseriasilor in cadrul economiei,pretul redus fiind principala coordonata urmarita de capitalsitii americani,precizia fiind considerata inutila.

In urma acestor schimbari masive ale volumului de productie,au fost necesare si un alt tip de magazine,care sa desfaca cit mai multe produse,dar mai ales care sa fie suficient de agresive cu clientii in asa fel incit sa decida cosul lor de cumparaturi, si mai mult,sa le creeze o structura de consum adaptata noilor tehnologii si managementului.

Aceste magazine trebuiau sa ofere o continuitate eficienta ciclurilor de reproductie.

In 1861 John Wanamaker,a venit cu o noua deviza in comert,adaptabila conditiilor de productie din ce in ce mai eficiente, si anume el a decis sa se vinda la un singur pret,fix si nenegociabil si sa se poata returna de catre client, marfa cumparata,in cazul in care acesta este nemultumit.Acestea au creat un grad ridicat de incredere a cumparatorului in ceea ce priveste calitatea marfii,el nestiind,ca si in present, ce cheltuieli incuba aparitia unui produs pe raftul magazinului.Prin aceste preturi derizorii si aprovizionari en gros la magazinele sale,Wanamaker a adus un nou suflu social si anume a creat muncitorilor sentimentul ca sint bogati si faptul ca munca lor in sclavie este justificata prin posibilitatile tot mai mari de achizitie a diverse marfuri.In schimb el a dus micile afaceri in afara activitatii economice fortind mii de falimente.

Magazinele din New York City si Philadephia au incercat si au si reusit sa elimine verigile comerciale intermediare in procesul realizarii prin vinzare a produsului,Wanamaker invocind adesea faptul ca procentajul care eventual ar fi trebuit platit intermediarilor va fi indreptat catre consumatorii lui traditionali si in felul acesta gama de marfuri care va putea fi cumparata se va largii si va fi ieftina si accesibila tuturor.Aceasta logica o putem gasii la patroni de retele comerciale tip discount chiar si in zilele naostre.

Preturile mici au stimulat consumul,au necesitat un volum mai mare de mina de lucru pentru a produce aceste bunuri,dar in acelasi timp si un personal mai numeros in transport si reteaua de distributie a acestora.

John Wanamaker a adus un suflu nou in cadrul sistemului de exploatare capitalist,si anume el a formulat ideea conform careia,angajind mai multi muncitori cu salarii mai mici,decit a angaja un numar restrins cu salarii mari,se poate pune in evidenta puterea pretului mic, care trebuie sa afecteze pozitiv muncitorul de rind,potentialul cumparator.

El a creat si un nou concept,menit sa resolve problemele de fluctuatie de profit in comert in anumite perioade ale anului.

In acest sens,a aprovizionat magazinele sale in perioada de dupa Sarbatorile de Iarna,cind vinzarile scad semnificativ,cu marfa ieftina si en-gros,la care a adugat un adaos comercial foarte mic,de cele mai multe ori,foarte de aproape de pretul de achizitie,volumul vinzarilor crescind semnificativ.Acest procedeu a ramas in teoria comertului cu amanuntul din SUA ca fiind “January white sale”,definidu-se ca o noua traditie in cadrul comertului cu amanuntul.

O alta deviza a lui Wanamaker a fost “high volume – low price”(volum mare – pret redus).Schimbarea preturilor permanent pe anumite structuri de produse, a dus si ea la tentatii si vizite mai dese in magazinele sale.Una dintre devizele lui era ca “din moment ce toti sintem egali in fata lui Dumnezeu,de ce nu am fi egali si in fata pretului”,el fiind un tip foarte religios.

O noua inventie a acestui titan al comertului american si cel mai important pionier al construirii structurilor comerciale moderne,a fost ETICHETA, care insoteste fiecare marfa pe rafturile magazinelor.Aceasta a avut un impact enorm asupra achizitiilor realizate de catre clienti.

Eticheta nu a eliminat posibilitatea de a negocia pretul,dar a creat imaginea unei limite superioare a pretului platit de potentialul client.Vinzatorii nu au mai putut sa incarce nejustificat nici un client functie de abilitatea lui de a intelege formarea pretului,si au trebuit sa creeze etichete tentante pentru a atrage clientii.

Intrebarea care se punea a fost:cum sa se creeze un pret care ar fi tentant pentru amatorii de chilipiruri, si in acelasi timp sa se incaseze ultimul cent din buzunarul clientului prin atractia care i-a fost data produsului?

Partial,la aceasta intrebare a ramas sa raspunda un alt mare titan al comertului american si anume,Frank Woolworth in anul 1878.

In perioada cind el era in proba pentru a se angaja ca vinzator,a decis ca la departamentul la care lucra,si unde traditional marfurile erau in spatele tejghelei,sa elimine acesta tejghea si sa expuna marfurile mult mai aproape de clienti pentru a si le aleage singuri,ba mai mult,sa nu mai fie necesara nici consultarea unui vinzator si sa se lase la latitudinea clientului alegerea care va fi facuta,el cunoiscind slaba pregatire a clientului in ceea ce priveste cultura fata de calitate.

Vinzarile marfurilor cele mai ieftine au fost mai mult decit incurajatoare si apreciate de patron.El a creat atunci un concept determinant pentru comertul cu amanuntul din zilele noastre, si anume “low price and convenience”(pret redus si accesul total al clientului la produsul ce urmeaza a fi ales),considerind ca este o problema de sensibilitate si incredere fata de client,odata cu apropierea lui de produs.

In 1893,a fost un an dificil in care s-a inregistrat o depresiune economica de natura sa aduca schimbari in mentalitatea oamenilor de afaceri si a gindirii pietei,a productiei si consumului.

Europa avea un avans din punct de vedere economic,si mai ales al productiei,mijloacelor de productie si relatiilor de productie.Ea avea un avans semnificativ in ceea ce privea adaptarea si adoptarea productiei la necesitatile pietei.

Frank Woolworth a deschis o noua cale de comunicare de afaceri cu Europa acelui an si a inceput sa cumpere marfa in cantitati mari si a achizitionat si construit depozite pentru stocarea ei,de unde era trimisa in America.El intelegea mai bine decit europeni,faptul ca pretul este suveran in alegerea pe care o va face consumatorul atunci cind are o gama larga de produse in fata lui,mai ales pentru faptul ca efectul recesionist era simtit din plin de economia americana in acea perioada.Inca de atunci,in comertul american,relatia calitate-cantitate-eficienta era legat de specularea unui efect psihologic.

Vazind avansul tehnologic si un nou management,Frank Woolworth,a copiat unitati de productie din Europa si le-a implementat prin intermediul altor industriasi sau chiar el insusi,in economia americana.

El a creat ideea pretului cel mai ieftin si ceea ce era in premiera,inlocuirea produsului in cazul in care prezenta unele defecte in perioada de asa zisa GARANTIE A PRODUSULUI,un alt mijloc prin care a creat incredere consumatorului si i-a dat un grad ridicat de apropiere cu comerciantul.

Pastrind cronologia faptelor,americani au manifestat o perioada indelungata o atentie deosebita pentru lucrurile durabile,realizate cu simt de raspundere, si asta datorita conditiilor de viata,destul de dificile,in care in afara aerului, apei si pamintului, in acea perioada de dinaintea comertului discount,produsele erau destul de scumpe.

In alta ordine de idei,multi dintre acesti americani pastrau tendinta europeana de a economisii si de a folosiii lucrurile si incaltamintea pina in faza impracticabila a uzurii acestora.Hainele se dadeau de la fratii mai mari la cei mai mici,ciorapii se coseau,incaltamintea se repara,si asa mai departe.

Aparitia magazinelor discount au dat posibilitatea de a cumpara ieftin.Productia de masa a scos meseriasii din scena,iar eventuala munca a lor nu mai putea fi platita la adevarata valoare.Reparatiile au devenit mai costisitoare decit inlocuirea produsului iar gama de produse a devenit cu mult mai larga si a inceput o educatie a varietatii pe care multitudinea de produse si schimbarea lor rapida o dadea clientului.Acest fenomen discount a creat bogatia”noului” la omul de rind.

Pentru ca aceste marfuri sa fie ieftine,a trebuit ca in comert sa existe forta de munca ieftina,sa se mentina un grad ridicat de exploatare a muncitorilor.In acest fel,Frank Woolworth a angajat in magazinele lui in special personal foarte tinar si femei nemaritate,pe care ii platea cu 2-3$ pe saptamina,o suma care era oricum sub limita de subzistenta chiar si la valoarea banilor de atunci.

Aceste locuri de munca nu au fost considerate “cariera” pentru cei angajati.Plata destul de scazuta a managerilor nu a fost in masura sa ii stimuleze pe acestia in gasirea de solutii,ceea ce a facut ca insusi F.Woolworth sa trebuiasca sa gaseasca toate pirghiile necesare pentru ca interventia si imaginatia lor sa nu conteze, si profitul sa fie datorat acestor pirghii pe care el le implementa si le controla,fara ca lor sa li se ceara modificari comportamentale,ceea ce ar fi insemnat un salariu mai mare pe care ar fi trebuit sa il plateasca.

Una dintre miscarile pe care el le-a inteles ca necesare pentru a modifica volumul de marfa vinduta,a fost realizarea unor interioare cit mai atragatoare si personalizarea din punct de vedere architectonic a fiecarui magazin si department,prin aplicarea de marmura pe pereti,oglinzi,geamuri mari,podeau fiind din piatra bine prelucrata si multe altele.In felul acesta el atragea mai multi clienti si forta managerii sa aiba o anumita atitudine fara ca ei sa primeasca mai multi bani si fara sa trebuiasca sa aduca ei insusi ceva nou in procesul de vinzare.

In anul 1895, a aparut un concurent extrem de puternic pentru Frank Woolworth, prin conotatiile si modul de gindire nou al atragerii clientilor in magazinele discount.

Acesta se numea Richard Warren Sears,fundatorul marelui lant de magazine SEARS care are un rol foarte important in comertul nord american.Acesta a inceput sa editeze si sa publice un pliant,in prima faza,de doua pagini in care prezenta o serie de produse,el numindu-l in acea perioada “Cartea amatorului de chilipiruri”.Acest sistem a dus la informarea la distante mari a unor segmente socio profesionale care in mod normal nu mergeau la magazine aflate la distante de genul acesta pentru a efectua cumparaturi.Aceasta “carte” era menita sa aduca o varietate de produse pe masa unui potential client si sa puna intreaga familie in cadrul elementului decizional,sa poata fi luata decizia achizitionarii unui produs in cadrul familiei.El oferea prin intermediul acestei carti,o varietate de marfuri tentanta pentru toate virstele celor ce puteau compune o familie.

Sears a promis si chiar a realizat o oferta tentanta pentru clientii lui,preturile din magazinele sale fiind de multe ori cu mult sub 50% din preturile din alte magazine cu amanuntul.Pentru a realiza acest lucru el purta negocieri extrem de dure cu producatorii si nu de putine ori ii cumpara sau detinea pachete de actiuni majoritare la firmele lor,cea ce ii dadea prima prioritate in alegerea marfii si stabilirea pretului.

In 1906,Richard Sears achizitionase 16 fabrici producatoare de marfuri destinate magazinelor sale,structura dominanta fiind:aragazele cu cuptor,articole sanitare,obiecte destinate lucrarilor agricole si aparate foto.

In 1917 Nerw York Times scria despre marea oportunitate de afaceri pe care o reprezenta departamentele comerciale din cadrul magazinelor discount,structurate pe preturi de 5,10 si 25 de centi pentru un produs,alaturi de un management corespunzator.Acest tip de magazine reprezenta o tentatie reala pentru clienti,dar una dintre cele mai importante conditii era ca,patroni de magazine sa cunoasca foarte bine cerintele consumatorilor,potentialul lor financiar si sa aduca marfa cea mai adecvata si in cele mai ieftine conditii de transport.Acest articol din New York Times a creat trei factori care au dus la eficienta si anume:

1.Manifestarea spiritului de dezvoltare a afacerii pe termen lung fara a se urmarii un profit rapid.

2.Atragerea clientilor in cadrul magazinului,patronii fiind constienti de potentialele cumparaturi nescontate pe care clientii le-ar face odata cu vizitarea acestor magazine,achizitii pe care nu le-ar fi facut in circumstante normale.

3.Contactul cu clienti,care a adus si aduce un suflu nou de marketing pe o gama larga de produse si urmarirea atractivitatii unor marfuri pentru consumatori.

Multumita productiei de masa,clientii au avut posibilitatea de a achizitiona produse care odinioara erau considerate de lux,cum ar fi ceasurile,masinile de scris si masinile de cusut,care au devenit accesorii utilizate zilnic in gospodariile populatiei de rind.

Acest pas evolutiv in comert nu a fost universal admirat.

Unele persoane au fost refractare la produsele asa de ieftine,considerindu-le suspecte,si nu de putine ori subversive.

Unii chiar au fost revoltati,iar criticii vremii au luat in ris o asemenea productie de masa si un sistem comercial discount de vinzare a produselor,numindu-le “gunoi la pret ieftin,urite si cu viata scurta”.Realitatea economica si eficienta nu a fost insa de partea lor, iar analiza lor s-a dovedit a nu lua in calcul un complex de imprejurari care in final au dictat superioritatea acestui sistem.

Printre acestia se numara si presedintele din acea vreme al Asoiciatiei Vinzatorilor cu Amanuntul din America,John Hargrove,care acredita idea ca, reducerea excesiva a pretului produselor va duce in final la reducerea valori miini de lucru si va distruge puterea de cumparare a unor clase sociale,care la rindul ei va afecta toate clasele sociale mai devreme sau mai tirziu.Este clar ca el a preluat procesul dintr-un alt punct si cu o alta incidenta,nerealizind complexitatea fenomenului.

Tot in acesta perioada,un alt concept comercial a inceput sa se contureze.

Aici trebuie sa fim foarte atenti pentru ca el are o incidenta masiva si distructiva in acest moment in economia Romaniei.Este un subiect care se leaga nu numai de istorie dar si de evolutia comertului si a economiei in Romania.

Acest concept se numea, si se numeste – LANTURILE DE MAGAZINE,propiretatea unei singuri corporatii sau compani(CHAIN STORES).

Aparitia acestora a creat un val imens de proteste in America,poate cele mai virulente proteste indreptate importiva unui sistem commercial.

Cetatenii americani de la est la vest,au considerat acest sistem ca fiind vicios si o decapitare a economiei de catre invazia corporatiilor.

In ciuda acestui protest,procesul nu a putut fi oprit,lanturile de magazine dezvoltindu-se cu repeziciune dupa primul razboi mondial.

Ele erau in jur de 50.000 in anul 1920,si au ajuns la 141.492 in anul 1929.

Americani, au gasit ca alarmant acest proces de propagare a lanturilor de magazine,mai ales pentru ca ele nu se incadrau in interesul general al comunitatilor in care activau,avind cu totul alte politici si prioritati.

S-a mers pina acolo incit, populatia si diferite organizatii considerau public aceste lanturi de magazine ca subminind democratia americana.

Americani se intrebau ce s-ar fi intimplat daca marii titani ai comertului american,Wanamaker si Woolworth ar fi inceput cu acest tip de comert si nu cu un mic magazin in cadrul comunitatii lor.

Populatia stia ca acesti titani au investit si au dezvoltat comunitati din profitul pe care il obtineau in magazine,profitul nu pleca din cadrul comunitatilor, iar ei aveau sentimentul de familie,pe cind aceste lanturi de magazine sint la polul opus,ele cistigind in comunitati si ducind banul in locuri unde interesele lor economice dicteaza un anumit tip de investitii.

La fel era privita si angajarea si pregatirea fortei de munca,dar mai ales potentialul dezechilibru pe care aceste lanturi de magazine l-ar fi putut declansa in economia zonala prin retragerea investitiilor si gasirea altor oportunitati.

Presa din acel timp a militat deschis impotriva acestor lanturi de magazine si chiar a adus in atentia publicului faptul ca salariile si tratamentul angajatilor in cadrul acestora,atenta la stilul de viata american.Protestatarii demonstrau in toate orasele americane pentru desfiintarea acestui tip de comert,ei reprezentind in acea perioada peste 300 de organizatii locale si nationale,cuprinzind la rindul protestatarilor peste 7% din populatia americana.

Amploarea acestor manifestatii si modul cum au inteles americani de rind sa priveasca aceste LANTURI DE MAGAZINE,mai ales in contextul in care era cel mai probabil ca profitul sa fie reinvestit in aceasi tara(AMERICA),dar nu in aceasi comunitate,trebuie sa ne dea de gindit noua romanilor.Din pacate lupta lor nu a fost incununanta de un success deplin, dar au creat o opozitie fata de care aceste lanturi trebuie sa tina seama si sa ia masurile corespunzatoare pentru a nu declansa contradictii majore.Revolta lor a creat premisele legilor anti trust.

Asociatia Nationala a Comertului cu Amanuntul a Americii,a numit aceste lanturi de magazine ca fiind detinute de bogatasi privilegiati”bolnavi” care odata acceptati vor devein cu siguranta dictatori.

William Hendersen,proprietarul unei importante statii de radio KWKH,din Lousiana,avertiza in acea perioada asupra faptului ca aceste lanturi de magazine vor ruina economia americana si vor avea un efect devastator,ele trimitind profitul obtinut din afacerile zonale,la un sediu central de unde se va controla totul,chiar si viata lor,centru pe care el l-a numit Wall Street,si care considera Henderson,nu avea nimic comun cu planurile si interesele de dezvoltare comunitara din zonele unde aceste magazine isi desfasoara activitatea.

Henderson considera in acea perioada si un alt aspect,si anume acela al “salariilor foametei” pe care acesti patroni ai lanturilor de magazine le oferea si pe care le-a considerat unul din aspectele majore pentru care aceste lanturi de magazine trebuiesc eradicate.

Politicieni acelei perioade din America,si-au bazat campanile electorale pe o politica indreptata importiva acestor lanturi de magazine.

Chiar si in acea perioada,acei politicieni americani erau departe de prostia care anima dezbaterile, chiar prezidentiale din Romania, unde se spun tot felul de ineptii,numai ceea ce este important nu am vazut nici macar intr-o singura fraza.Poate acesti politicieni romani sint interesati,fiindca nu vreau sa cred ca sint atit de prosti, incit sa nu vada cu ochiul liber cum lucreaza si care sint perspectivele acestui sistem capitalist adaptat la Romania si cit rau poate aduce dupa el.

Dar poate acest rau nu se va repercuta asupra vietii si familiei lor.Eu cred ca ei subestimeaza unele aspecte sociale si de aici va veni si sfirsitul lor,sfirsitul acestor slugi servile ale unui sistem in colaps vizibil si fara posibilitatea de a se vindeca.

Adrian Cosereanu

 

 

ORA EXACTA

Cum ar putea sa existe o lume fara Romania?



Afacerile guvernului canadian cu indienii nativi din anumite provincii au scos la iveala sume fabuloase care sint platite sefilor de triburi pentru a acoperii o serie larga de matrapaslicuri ale guvernului.Seful tribului Peguis cistiga anual 220.000$ care nu sint taxabili.Un alt sef de trib,al Enoch Cree Nation cistiga 175.000$ pe an si asta comparabil cu salariul anual al unui rezident al zonei respective, care este de 15.000$ pe an.Seful tribului 543-person Piapot din Saskatchewan, este platit mai bine decit primul ministru al Provinciei.Trebuie spus ca, contribuabilii canadieni care platesc taxe uriase,ofera acestor triburi peste 7 miliarde de dolari pe an si nu au acces la nici o informatie pentru a vedea cum sint distribuiti bani lor.Canadieni s-au saturat de secretomania aceasta si au pus presiune pe guvern sa li se arate cum sint cheltuiti bani in acesta directie.Sa nu trezim in Romania cu sefii tiganilor ca li se acorda si lor salarii anuale de acest gen pentru a acoperii si vota un guvern uncapabil.