ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home SOCIAL Șomajul
somajul

Somajul si implicatiile sociale ale acestui fenomen

ȘOMAJUL este unul din aspectele care influențează mersul societății în toate coordonatele ei, dar și familia, ca nucleu social de cea mai mare importanță și comportamentul în cadrul ei.
Șomajul a fost și este un aspect comun al societății vestice, el este amplificat numeric în situațiile de criză, iar acestea sunt ciclice, la anumite intervale de timp, neputând fi controlate în cea mai mare parte a lor.

Este necesar să cream o imagine completă a fenomenului, în care să analizăm cauzele care generează un șomaj de proporții, cum este cel actual din SUA. Să desprindem din analize documentate, care este  limita de suportabilitate a unei economii și care ar trebui să fie programele de natură să îmbunătățească situația și să ofere acestor șomeri șansa integrării lor în forțele de muncă într-o perioada rezonabilă.
Avalanșa de șomeri a prins pe picior greșit serviciile sociale din SUA și pe cele de recalificare profesionala de-asemenea, care nu au pregătit și nu știu cu exactitate în ce domenii ar fi optim să pregătească masa mare de forță de muncă disponibilizată.
Acest lucru se întâmplă în principal  datorită mobilității producției de bunuri, datorată globalizării tuturor structurilor economice, dar și schimbării foarte rapide a structurii de mărfuri solicitate de piața mondială,o piață definită printr-o concurentă acerbă.

În contrast cu acest aspect, șomajul, care afectează peste 10 % din populația activa a SUA (fără a mai lua în calcul forța de muncă care lucrează cu mult sub calificare și pe cei care încă nu au făcut solicitări pentru indemnizația de șomaj ,la birourile de asistență socială), putem evidenția că 1% din populația SUA deține 96% din avuția națională. Această cifră evidențiază avariția unei clase exploatatoare care nici în aceste momente, mai mult decât dificile, nu vor sa piardă și aruncă povara generată de atitudinea lor, pe umerii celor săraci, adică a celor 99% din populație care consuma structurat după cum dictează interesele acelor bogați, care sunt cei 1%.

Actualmente în SUA peste 20 de state plătesc asistență socială pentru șomeri cu bani împrumutați și numărul acestor state se preconizează a se dubla până la sfârșitul anului.

Foarte mulți șomeri își primesc indemnizațiile de șomaj după o perioadă de peste 3 săptămâni iar în unele state s-a ajuns chiar la 8 săptămâni, în condițiile în care peste 80% din familii trăiesc de pe o zi pe alta, de la un cec la altul, iar în Canada numărul acestora depășește 60% din ultimele statistici, cea ce reprezintă o cădere drastică înregistrată în ultimii ani.

Odată cu pierderea locurilor de muncă sau reducerea salariilor, este evident că suma plătită de cei încă angajați, pentru contribuția la fondul de șomaj este și ea extrem de redusă, datorită situației economice devastatoare. Dacă în SUA în ani ’60, parte din plata efectuată, de cei care erau activi în câmpul muncii, pe ștatul de plată, pentru indemnizațiile de șomaj, era de 1.10%, actualmente s-a ajuns la 0.65% ceea ce înseamnă o lipsa de venituri alocate acestei pături sociale, în condițiile reducerii masive a persoanelor înregimentate în cadrul forțelor de munca.
O serie întreagă de state din SUA se confruntă cu un deficit uriaș pentru plata acestor indemnizații de șomaj și împrumută miliarde de dolari de la fondurile federale pentru a efectua plățile, nefiind foarte clar dacă acești bani mai pot fi dați înapoi vreodată.

State cum sunt California, a împrumutat pentru aceasta destinație 1,5 miliarde de dolari, Michigan a împrumutat 2,2 miliarde de dolari, New York State a împrumutat 1,3 miliarde de dolari și lista miliardelor împrumutate poate continua, iar dacă privim prin prisma potențialelor surse de la care ar trebui să fie plătiți (returnați) acești bani, sau cel puțin să nu se mai împrumute și să se asigure o rezervă rezonabilă pentru următoarea perioadă, putem evidenția necesitatea unei creșteri de până la 135% a taxelor de șomaj percepută celor care încă se mai află în câmpul muncii, aceasta decizie fiind luată în intenția de a sprijini pe cei în dificultate și fără locuri de muncă, în situația acesta fiind în prezent 40 de state.

  • Se poate pune problema creșterii cu 135% a taxei de șomaj asa cum dorește guvernul American?

Este puțin probabil, mai ales în situația actuală când salariile, datorită reducerii lor drastice, și concomitent a săptămânii de lucru, ar însemna o diminuare considerabilă a veniturilor de familie și personale.
Ceea ce este extrem de interesant de luat în seamă în această perioadă atât în SUA cât și în Canada, este schimbarea negativă de mentalitate ,o schimbare care acolo unde are loc, după părerea mea începe dezastrul greu de controlat.
Mă refer la faptul că am observat la tot mai multe categorii socio profesionale o comparație pe care o fac atunci când sunt în șomaj și li se oferă un loc de muncă provizoriu, mai prost plătit. Ei încep analiza eficienței de a se reîntoarce la un loc de muncă mai prost plătit, prin a compara banii pe care i-ar putea câștiga la acel nou loc de muncă cu banii pe care i-ar putea obține de la asistenta socială.
După mine o astfel de mentalitate, a comparării a două situații dificile din punct de vedre social, este extrem de dăunătoare.

Ei iau în calculul comparativ, toate elementele care grevează venirea la muncă pe o anumită perioadă, pentru un salariu mai mic, începând de la asigurarea mașinii, benzina și alte consumuri personale necesare în procesul de muncă și în final ajung, multi dintre ei, la concluzia că este mai bine să stea acasă și să colecteze bani de la asistența socială și uneori să mai efectueze câteva ore de voluntariat la o bancă de mâncare (food bank), de unde să se aprovizioneze cu mâncarea necesară pe mai multe zile.

Unde se poate ajunge în acest caz?

La dezastru și la o pierdere totala a identității personale, la o populație condusă și supusă orbește din motive existențiale, la un sistem care câștigă din orice alegere ar face cetățeanul de rând, dar care iți minimizează personalitatea și iți dă o imagine de servitor când te privești în oglindă dimineața.
În conformitate cu ultimul raport al US Census, recesiunea a lovit cel mai tare clasa de mijloc și cea de jos, producând o rată a sărăciei pe teritoriul American, ce nu se putea imagina nici în cele mai înfricoșătoare scenarii economice și această rată vine cu consecințele ei sociale.
La sfârșitul lui 2008 13,2% din populația SUA trăia în pragul sărăciei, în Florida se înregistra o rata de 13,5%, în California rata sărăciei era de 13,8%, la fel și în Indiana, iar alte state, mai ales din sud înregistrau rate cu mult mai mari.

Un alt aspect interesant ar fi că, doar 27% dintre șomeri au depus aplicațiile prin intermediul liniilor telefonice, care îi țin cu telefonul la ureche ore în sir sau chiar zile.
Doar acest procent beneficiază de procesarea aplicației lor de șomaj în termen de o lună de zile, restul pot aștepta perioade variabile de până la 2-3 luni, datorita întârzierilor provocate în accesarea sericilor sociale.

Acest lucru ne arată cit de auster poate fi bugetul de familie și ce își mai pot permite oamenii care se află în situație de șomaj.
Trebuie precizat că rata șomajului care este în creștere liniară, este acum de peste 10 %, iar în unele state ea depășește 15% și chiar marile metropole americane înregistrează rate mari, New York City având o rată de peste 10.5%.

  • Cât va dura acest șomaj galopant?

  • Când se va opri el și cât va schimba mentalitatea oamenilor?

  • Va putea acest șomaj să modifice atitudinea clasei de mijloc și să o ducă acolo unde se dorește, adică să creeze una nouă, învinsă, cu cerințe mai mici și făcând eforturi mult mai mari pentru aceeași retribuție ,pentru a compensa pierderile celor bogați, dar și fiind mult mai supusă?

Sunt numai câteva întrebări la care aș vrea să răspundem împreună și sa avem o dezbatere legată de incidenta acestor aspecte în viata socială din România.

Aș dori ca să discutăm documentat și cu privire la o evoluție cronologică a evenimentelor în cadrul actualei crize, care se pare că este și va fi de cea mai mare amplitudine de până acum.

Șomajul nu a adus numai o schimbare pasivă de mentalitate, el a adus atitudini ce crează haos social, cum ar fi consumul de droguri, alcoolismul și dezbinarea familiei, care duce la rândul ei la o lipsă de motivare, dar și la un consum mai mare ce are un efect pozitiv la nivelul încasărilor la buget, situație favorabilă pentru cei care conduc societatea. În același context putem vorbi și despre fenomenul divorțurilor, ca stare de normalitate într-o societate capitalistă "dezvoltată", vom trata acest aspect într-un alt capitol.

Cu mulțumiri și respect pentru parcurgerea acestui sub-capitol.

Adrian Coșereanu

 

 



ORA EXACTA

Cum ar putea sa existe o lume fara Romania?



In urma cu citeva zile Mugur Isarescu,asa zisul Guvernator al BNR declara cu nonsalanta unui bolnav mental ca este ingrjorat de modul cum tinerii ii vor acoperii pensia lui de batrinete atunci cind va iesii din cimpul muncii.Poate ca era beat, dar pentru un Guvernator BNR, chiar si beat fiind nu este o scuza a spune asemena enormitati.Nu este nici prima si nici ultima prostie debitata de reputatul specialist bisnitar de la BNR ancorat la corabia chiorului.

Cum poate el crea imaginea muncii lui in cadrul BNR care a reprezentat si reprezinta o pirghie importanta in economia nationala,lovind in tineri?

Atit a facut el,incit sa nu aiba incredere in tineretul roman? Pai atunci de ce a stat acolo si de ce mai cere pensie daca nu crede in ei si in ceea ce a facut?

Merita el pensie dupa ca e a trimsi tineretul la cules capsuni pentru a acoperii gaurile produse in bugetele de familie de o guvernare a BNR falimentara?

Oare nu este el un produs al unui sistem(capitalist) care ne ignora si ne sfideaza chiar si prin declaratii de acest fel? Halal sistem !!