ALTERNATIVA ROMANIEI

Este CAPITALISMUL o alternativa viabila pentru ROMANIA ?

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home ȘTIRI si ACTUALITĂȚI Cit de importanta este inflatia intr-un capitalism interesat doar in speculatii financiare si aproape deloc in productie ? Cum poate ea sa fie tinuta sub control artificial si ce reprezinta acest lucru?

Cit de importanta este inflatia intr-un capitalism interesat doar in speculatii financiare si aproape deloc in productie ? Cum poate ea sa fie tinuta sub control artificial si ce reprezinta acest lucru?

E-mail Print PDF
User Rating: / 0
PoorBest 

Peste 5.000 de miliarde de dolari sint tranzactionati pe piata de capital in fiecare zi ( in fiecare zi !, a-ti inteles bine), in conformitate cu datele obtinute de la un studiu comandat de un grup de banci centrale. Daca comparam aceasta suma cu volumul comercial global de bunuri si servicii, care este de 18.300 miliarde de dolari pe an (de data asta pe an !), sau aproape 50 de miliarde de dolari pe zi, putem sesiza o discrepanta uluitoare.

De aici vedem spre ce este indreptata atentia acestui capitalism si mai ales putem observa faptul ca cineva pierde in valori impresionante in fata marelui capital speculativ. De aici se trage in principal dezechilibru major la nivelul economiei mondiale.

Chiar daca am exclude schimburile intre banci, institutiile financiare reprezinta o parte mult mai mare a economiei mondiale si a tranzactiilor in moneda straina decit orice alt grup de afaceri la nivel mondial, dezechilibrul ar fi determinant pentru situatia actuala dezastruoasa a economiei globale.

Dar ce inspira investitorii pentru a favoriza o moneda straina sau alta ?

Este o intrebare la care voi raspunde in citeva rinduri, pentru ca este foarte important de stiut.

Cel mai consistent factor care determina investitorii sa aleaga o moneda in detrimenhtul alteia, in ultimii 20 de ani, este “carry trade”. Acest mecanism implica pentru investitori, a imprumuta intr-o anumita tara cu o dobinda mica sau foarte mica si a investii sau de cele mai multe ori a imprumuta in alta tara, unde dobinda este cu mult mai mare, acesti asa zisi investitori, incasind diferenta in buzunarul lor.

 

In teorie, pare bizar ca acest “carry trade” sa lucreze, dar ratiunea cea mai uzitata pentru ca o tara sa aiba o rata inalta a dobinzii nominale mai mare decit alta, este deoarece ea are o rata mai mare a inflatiei.

Tarile cu un cont curent in deficit permanent, au tendinta de a avea o dobinda reala mai mare decit tarile care au surplus. Cu alte cuvinte, tarile cu o dependenta mai mare la importuri, trebuie sa plateasca pentru un grad mai ridicat de risc al investitorilor care detin momeda tarii respective.

Dar “carry trade” este bazat pe exploatarea diferentei dintre dobinzile nominale din bancile diferitelor tari.

Rata nominala a dobinzii reprezinta o rata a dobinzii evaluata, inainte de a fi luata in calcul inflatia, fiind egala cu suma dintre rata dobinzii reale, plus inflatia, plus un coeficient de risc.

Rata reala a dobinzii se calculeaza ca rata a dobinzii nominale, minus inflatia, dupa cum reiese din formula. Deci daca dobinda la banca pentru economiile dumneavoastra este de 4%, iar inflatia este de 3%, inseamna ca a-ti cistigat numai 1%, care reprezinta rata reala a dobinzii.

Pentru a fi mai clar faptul ca acest sistem capitalist nu mai are cum sa functioneze, ca este complet debalansat si ca la orice factor din ecuatia lui economica se va umbla, nu se va mai putea gasii echilibrul, voi discuta mai jos despre inflatie si efectele ei, cit de mult poate fi controlata si care sint pirghiile de control si adaptare a ei la o situatie economica.

Una dintre problemele centrale care confrunta circuitul financiar mondial, este tiparirea banilor, in special de catre Rezervele Federale ale SUA.

In situatia in care furnizarea de bani pe piata continua, dar nivelul productivitatii creste mai repede decit viteza de aruncarea a banilor pe piata(ceea ce nue ste cazul in acest moment), acest fenomen ar duce preturile de pe piata in jos, deci am asista la o scadere a preturilor pe piata. Acest lucru este destul de vizibil in sectorul constructiei de case, cel putin pina acum, cind pretul caselor scade, datorita posibilitatilor tehnologice de construire a lor si productivitatii crescute in domeniu, mai ridicata decit viteza tiparnitei capitaliste americane.

Deci, separat de cele mai multe teorii legate de inflatiei, se pare ca cea mai apropiata, este cea prin care se poate definii atit inflatia si deflatia, ca o crestere, respectiv o restringere a masei monetare furnizate, in mod disproportional raportat la productivitata muncii.

Daca masa monetara creste mai mult decit productivitatea sau daca productivitatea se reduce mai rapid decit tiparirea si aruncarea de bani in economie, atunci avem de-a face cu INFLATIA.

Daca productivitatea creste mai repede decit viteza de furnizare a banilor in economie sau suma de bani tiparita si aruncata in economie este mai redusa decit rata de crestere a productivitatii, avem de-a face cu DEFLATIA.

Este o algebra simpla care se poate rezuma la formula:

Inflatia Relativa = Cantitatea de moneda furnizata pe piata intr-o anume prioada($A -$B), minus schimbarea in productivitatea muncii in aceasi perioada(P1-P2)

Evident ca va trebui sa oferim o explicatie pentru care acesti americani tiparesc continuu bani.

Inflatia si deflatia sint fenomene economice care variaza sub presiunea mai multor factori:

  1. Furnizarea si cererea de bani pe piata.
  2. Furnizarea si cererea de bunuri pe piata.

Inflatia este privita de Friedman, ca un fenomen absolute monetar si definitia lui pleaca de la faimoasa ecuatie a lui Irving Fisher :

MV=PQ, in care M este masa monetara tiparita si eliberata in economie, P este nivelul pretului, Q este nivelul productivitatii iar V este viteza cu care circula banii in economie.

Ceea ce Friedman nu a explicat foarte clar, este modul si ordinea in care ele afecteaza economia si inflatia in cadrul acestei ecuatii. Viteza de circulatie nu poate fi direct observata, dar modifica celelalte variabile ale ecuatiei.

Deci dupa teoria lui Friedman, schimbarea in masa monetara prin tiparirea si eliberarea de moneda pe piata, va conduce in prima faza la o crestere a preturilor( vor avea loc mariri de salarii, mai rapid ins ectorul bugetar in prima faza) , pentru ca el considera o relativa stabilitate, intre niste limite strinse, ale vitezei de circulatie si productivitatii.

Dar dupa cum vedem, in ultimii ani in sistemul capitalist, viteza de circulatie a banilor nu este o variabila care se misca intr-un cadru restrins.

Se poate spune ca o schimbare a masei monetare poate duce la o schimbare a productivitatii muncii, asa cum s-a intimplat in epoca de descoperire a aurului si argintului, cind noi teritorii explorate si exploatate au condus la tehnologizarea si deschiderea unor noi mine. Dar se pare ca acel capitalism a apus, chiar daca a fost o faza salbatica, primara a sistemului.

In opinia mea, ordinea in care cele patru elemente ale ecuatiei actioneaza in contextul actual ar fi:

1.Se mareste masa monetara prin tiparirea de bani si eliberarea lor in economiile capitaliste.

2. In acest context, bancile absorb bani de la bancile centrale, dar restring imprumuturile datorita neincrederii, insa masa monetara enorma si in crestere este pe piata (dar in zona bancilor).

3. Companiile si in general afacerile (in afara coproratiilor care sint in cirdasie cu bancile), au mai putini bani.

4.Oamenii nu mai cheltuie, pentru ca muncesc din ce in ce mai mult pentru a-si pastra locul de munca, dar sint platiti la fel si ei intra in faza in care se tem sa mai cheltuie, pentru ca nu stiu cit vor trebui sa munceasca pentru o anumita suma de bani.

5. Daca cetatenii nu mai cheltuie, este evident ca preturile nu pot creste, iar reproductia este stopata, oferind somaj ridicat si nedeclarat (fiind mascat prin locuri de munca part time).

6. Cantitatea de produse realizate in economie scade, iar viteza de circulatie a banilor in economie scade si ea, deci aveam un dezechilibru evident in cadrul ecuatiei.

In prima parte a ecuatiei, M creste datorita tiparirii permanente si de proportii iar V, viteza de circulatie a banilor in economie, scade.

In partea a doua a ecuatiei, P - nivelul preturilor scade si la fel scade si Q, care reprezinta productivitatea muncii.

Deci cum ar putea arata egalitatea MV=PQ in aceste conditii de dezechilibru si cine ar putea sa o refaca?

Singura solutie ar fi o crestere a productivitatii care ar trebui atribuita companiilor ce doresc sa achizitioneze tehnologie noua sau care exploateaza in sistem sclavagist forta de munca, ceea ce este greu de crezut ca va functiona in sensul echilibrarii, pentru ca cele mai multe companii nu pot imprumta in acest moment,fiind obstructinate de bancile comerciale, iar exploatarea sclavagista are limitele ei de productivitate.

O alta solutie ar fi o crestere a preturilor, mai ales prin faptul ca tot mai multe companii sint inghitite de marile corporatii, car dicteaza o politica de pre care le convine si dupa cum am vazut in articolele precedente, chiar bancile mari americane controleaza desfacerea a o serie de produse strategice, cum ar fi aluminiul, cuprul, produsele agricole, energia, petrolul si altele.

Preturile sint in crestere oricum, chiar daca extrem de mascat chiar la raft, unde zilnic sesizam acelasi produs, in acelasi ambalaj, dar un gramaj mai mic si la acelasi pret, dar evident pretul este cu mult mai mare atita timp cit gramajul este mai mic, insa este o manevra politica care afecteaza toti cetateanii printr-un terorism economic al preturilor, cetatenii fiind la finalul lunii nedumeriti cum de nu le mai ajung banii, muncind mai mult si chiar cumparind aceasi structura de marfuri.

Dar cresterea preturilor nu poate echilibra ecuatia deoarece tiparirea de bani se face la un nivel extrem de ridicat, in speranta echilibrarii situatiei economice.

Isi mai poate revenii un asemena sistem? Este IMPOSIBIL, iar singura solutie a ramas sa creeze hiperinflatie in alte tari si tarile vestice sa promoveze un “carry trade” de care am vorbit la inceputul articolului, in ideea ca tari in curs de dezvoltare, cum ar fi Romania si cele ravasite de miscari de strada si razboaie, sa munceasca pentru asa zisele tari dezvoltate vestice.

Nu se va putea intimpla acest lucru si ceea ce cred liderii vestici este o utopie, pentru ca indiferent cite bogatii vor agonisii ei prin speculatii si violenta, vor intimpina un zid al cererii mondiale, construit de China, care are furnizorii ei de materii prime si care va boicota orice cerere de produse occidentale si va importa din ce in ce mai putin de la statele vestice si din zonele lor de influenta, in primul rind datorita investitiilor chineze in anumite zone foarte bogate ale globului si in al doilea rind datorita unui consum redus la nivel mondial, ceea ce face ca resursele Chinei sa fie suficiente pentru complexul ei industrial.

Somanjul ridicat, saracia generalizata, lipsa investitiilor, sugrumarea creditarilor de catre banci, sistemul educational vestic la pamint si preturile necompetitive la care se produc diferite marfuri in vest, vor duce sistemul la colapsul final.

Ar fi interesant daca ar exista pareri contrare si daca cineva ar putea sa intre in dezbatere pe acest subiect si chiar ar vedea solutii pentru sistemul capitalist. Personal nu le vad si sintem in situatia in care trebuie sa stim in ce barca ne suim daca dorim sa nu fim sclavii unor capitalisti avari si disperatii, ai unui sistem capitalist ca cel american, care pentru a creste competitivitatea anumitor produse fie angajeaza mina de lucru super ieftina din puscariile americane, fie distrug alte economii pentru a exista acolo cerere pentru produsele lor.

Mai putem vedea vreo perspectiva capitalismului ? Hai sa fim seriosi, poate doar in gluma.....

 

Adrian Cosereanu

 



Last Updated on Tuesday, 27 August 2013 21:12  

Add comment


Security code
Refresh


ORA EXACTA

Toamna - Tudor Ghe.

You must have the Adobe Flash Player installed to view this player.

Cum ar putea sa existe o lume fara Romania?




The New York Times din 4 Septembrie 2010 prezinta in pagina "International" un articol in care se arata ca autoritatile italiene urmeaza exemplu Sarkozy si evacueaza tiganii din orasele peninsulare.Dar ceea ce este cel mai rau este ca se titreaza cu litere mari - "Actiunea de Reducere a Emigrantilor Romani se Imprastie in Toata Europa".Am crezut ca vor sa limiteze emigrarea doctorilor,specialistilor,tehnicienilor si inginerilor romani,dar nu a fost vorba despre aceste categorii care au umplut golurile lasate de prostia occidentala.In articol  trateaza ceea ce inseamna acesti tigani pentru Europa si provenienta lor,adica sint considerati ca fiind in totalitate romani.Se ofera chiar si o fotografie si multe detalii la modul cum traiesc si cit de saraci sint ei.Ceea ce nu se vede si nu se titreaza in paginile ziarului este de ce acesti tigani care nu pot fi nici pe departe confundati cu poporul roman,au ales ca destinatii preferate pe francezi si pe italieni.Oare nu sint aceste doua tari de destinatie a tiganilor cele mai apropiate din punct de vedere al caracterului,de acesti tigani? Oare faptul ca ei se simt bine, fura,violeaza,maninca din gunoaie si nu muncesc, sint atribute ale vietii franceze si italiene cotidiene? De fapt am vazut ce fac italieni in Romania,cit de infractori sint,caracterul lor "constructiv" si la fel francezii cu tiganii lor care se pare ca sint mai multi decit albii in acest moment in Franta.Deci spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa iti spun cine esti,iar pentru zeci de ani prietenia franco-tiganeasca si italo-tiganeasca a dainuit in pace si prosperitate reciproca.